Jurnal de bord

Jurnalul de Bord al Mellisei

-franturi absurde, ireale vor zburda de acum pe aici-

!!! Inainte sa cititi si sa lasati comentarii de genul „grow up” vreau sa stiti ca aici va fi jurnalul unei copile (adolescente). Nu vor fi ganduri mature pline de inteles, vor fi glume, poate frustrari, poate pareri absurde sau un fel de jocuri de cuvinte. Poate vor fi cateva povesti sau poate nu, depine. Unele „chesti” vor fi publicate pe aceasta pagina sau sub forma de posturi, din nou, depinde. Deci fara comentarii destepte, caci nu vor impresiona pe nimeni. Probabil ca o sa va intrebati de ce public atunci? Simplu, pentru ca asa vreau eu 😀 !!!

Ceva cu Iubire

23 August 2009,

Draga foaie virtuala, reala sau orice altceva, nu prea imi pasa in clipa de fata… Am vrut sa scriu. Nu stiu exact ce.

Ma tot gandeam… Tocmai visam la un anume baiat. Nu prea stiu de ce ma simt atat de maleabila fara vreun motiv. Simt ca mai am putin si izbucnesc in lacrimi fara sa am nici cel mai mic indiciu pentru intrebarea mea “de ce?” Poate pentru ca sunt cu moralul la pamant, pentru ca ma simt diferit. De multe ori imi imaginez ca sunt o toanta zapacita sentimentala, la fel ca in realitate, care e totusi oarecum frumoasa si care da peste destinul ei (ce siropos de sec suna). Poate e stupid, dar mi-as dori sa intalnesc pe cineva care sa aiba un trecut, un viitor, un charm si un vis. Sa fie el in persoana. Poate aberez, ca de obicei, dar asta simt…

Sau poate pana la urma totul se rezuma la vesnica dorinta care o neg cu vehementa, aceea de a vrea atentie intr-un fel sau altul. Dar pana la urma e o lume mare, cine nu ar vrea, toti viseaza la ea intr-un fel sau altul. Mai putin cei care o au deja de mici, care s-au saturat deja.

Daca ar fi sa ma gandesc acum la viata mea, probabil ca as dori sa o vad, sa o simt. Asa voi cunoaste uibirea, pentru ca in viata reala din oameni nu e posibil. Poate as putea pur si simplu sa fug in lume, sa vad cum e. Sa vizitez lacuri ascunse din paduri necalcate. Acesta e singurul vis care ma poate tine pe linia de plutire, e singurul care poate sa-mi dea speranta pentru zilele de maine si poimaine, dar mai ales de ani ce nu se lasa asteptati

Ceva cu alter-ego

27 August 2009,

Cred ca ma bucur intr-un fel masochistic de faptul ca sunt eu, ca ma inteleg cu mine insami, cel putin pe plan spiritual. Desi nu fac lucrul acesta tot timpul, ma bucur ca macar pe mine o sa ma am mereu cand o sa vreau sa vorbesc. Acest lucru cred ca ma face o persoana solitara, dar e in regula, cred ca-mi place. Poate spun aceste lucruri numai acum, cand sunt in armonie cu mine, probabil ca maine iar o sa ma urasc cumva, dar e in regula din nou, m-am impacat cu asta…

Ceva cu viata

29 August 2009,

… Sa scriu. As mai vrea sa scriu. In clipa de fata am o mie de roluri in mine, o mie de ganduri, povesti, oameni si alte lucruri neclasificate. Am inceput sa oftez, sa suspin din ce in ce mai mult. Ma simt mai mereu ca intr-o cusca, prinsa intr-un interval de timp care nu-mi da suficient spatiu sa respir. Sunt trasa spre ceva mai mare ca mine, care cauta altceva decat mine. Cred ca se numesc viata si destin. Aproape mi le stiu, nu e prea greu sa-ti dai seama. Ce-i drept, am vreo cateva variante, in functie de persoanele pe care le voi intalni si in functie de decizile pe care le voi lua. Dar au acelasi final in realitate. Care nu cred ca poate fi pe deplin fericit, dar poate simtii ceva asemanator, care sper ca-mi va ajunge. Din moment ce nu stiu ce e fericirea… Chiar nu stiu, am incercat sa-mi dau seama care e treaba cu ea, dar nu am reusit sa o simt in vreun fel. Poate mi se pare mie, pentru ca sunt in clipa de fata putin negativista, dar nu-mi amintesc niciun moment in care sa fiu fericita. Majoritatea clipelor mele au legatura cu oameni, si intr-un fel dubios, simt ca nu fac parte din ei (pentru ca in ciuda a ceea ce zicem, facem, intalnim in viata, vom fi mereu “eu si ei”, chiar daca unii se amagesc cu notiunea de “noi si ei”)… (un alt ofatat prelung se lasa simtit de mine in aceasta seara de august…)

ceva cu Iubire

2 septembrie 2009,

La naiba cu iubirea asta! Se trezeste si ea sa apara cand o taie capul, ca mai apoi sa ce? Sa o tuleasca ca Schumacher la o competie idioata. Banuiesc ca e putin stupid sa ma apuc sa ma lamentez aici in legatura cu o chestie ataaaattt de frivola ca iubirea. Da, consider iubirea ca fiind frivola. In trecut nu era, cred, poate ma gandesc prea mult la domnul Darcy si Elizabeth, care au totusi o poveste incredibila, care te face sa crezi ca acea chestie eterna sub denumirea de iubire inca exista pe undeva. Dar daca exista de ce naiba trebuie sa fuga? Eu inteleg ca poate are si ea amintirile ei in legatura cu toate lucrurile care s-au intamplat de mai bine de 2000 de ani incoace. Dar sa fim seriosi, daca nici ea nu mai are speranta, daca si ea fuge, atunci cum naiba ar trebui noi, indragostite ale nimicului, sa rezistam si sa o cautam. Unde sa o cautam? Eu am o nerusinata de speranta pe urmele mele, desigur, de ce s-ar face si ea disparuta odata cu iubirea? Degeaba…

(mai tarziu in acea seara)

In regula, din nou, “i’m lost”… nu pricep chestia cu iubirea asta, si lucrul acesta ma omoara, literalmente… Deci, ca sa exist trebuie sa iubesc? Si ce ar trebui sa fac in privinta asta? Sa-mi declar dragostea nemarginita intr-o chestie gen “blind date” sub forma de “if you don’t love me, i’ll kill myself”? Da, stiu ca aberez, dar la ce naiba va asteptati de la o adolescenta (am oscilat intre copilita si tanara femeie. Da, stiu ca e tragic) de varsta mea? Uneori sunt mai zapacita, incep sa nu ma mai prind de unele chesti. Acum stiu cum s-a simtit Benjamin, parca am luat-o invers cu asa-zisa mea viata…

(Tot) Ceva cu Iubire (da’ se ajunge la evolutie, nu va temeti)

5 septembrie 2009,

“Here i go, again, same road, same me, another…” Nu-mi vine sa cred imi aminteste de Winnetou, ceea ce e mai mult decat ridicol. Banuiesc ca toate au un inceput, sau cam asa ceva…

In timp ce ma lamentez aici, pe pagina asta amarata de word, imi inchipui ca trebuie sa fie un motiv in spatele evolutiei. De unde pana unde la evolutie nici eu nu stiu, dar asta nu e foarte important, ideea principala este ca-mi bag cativa draci din mine in universul acesta care conspira la extragerea dorintelor mele din viata asta mica si nenorocita de adolescenta frustrata pe care o am. Da, stiu. Si pe mine ma omoara sinceritatea. Dar in concluzie, nu prea am ce sa fac, nu-i asa? Adica sincera sa fiu, pot doar sa ma lamentez, nu prea sunt genul care sa vrea sa se drogheze putin in situatiile acestea, sau sa-si taie venele de dragul auto-mutilarii. Dimpotriva, sunt o pacifista (futui) destul de convinsa. Deci eu scriu aici de zor despre toate lucrurile care ma exaspereaza, iar winampul vrea sa ma calmeze (asta ca sa vad partea “plina” a paharului) adica imi canta in struna Ana Maria-cantec pentru tine. Ceea ce e mai mult decat ironic. “Am sa invat din nou sa zbor”… Degeaba oftez aici singura in timp ce incercarea mea patetica de a face pe dura esueaza. Adica speranta aceea se trezeste la cea mai mica atingere, sunet…

Acum sa va spun cum sta treaba cu speranta asta a mea, deci e ca o ciupercuta. Dupa o stropeala (adica ploaie) se inmulteste… Ceea ce ma scoate si mai mult din minti, macar de ar fi o furtuna nu o ploicica amarata…

Acum am parasit putin alura mea temporara de “rockeritza”. Cand incep sa vorbesc “dur”(amuzant, chiar am scris asta?) inseamna ca ma imaginez in negru cu tigara in mana si cu berea in cealalta in timp ce-mi urla o muzica nedefinit de proasta care… Care canta( ce sa faca si ea). Cred ca e destul de trist, sa ma gandesc la asta ca la “intruchiparea duritatii”. Puteam sa aleg si eu altceva… Dar sincer, altceva nu-mi vine in cap…

Cireasa de pe tort, melodie de gen “tu vi de acolo, eu de aici, dar suntem la fel, deci let’s be friends ‘cause i’m cool too”. Iarasi mi-o ia de la capat “shufleul” asta cu Oliver James. Ceva cu “ride your life”, iar eu nu vreau sa calaresc nimic, sincer… Apoi continua cu melodia celor 5 magnifici, cat de trist… “Asa-mi place” vine in voga… Deci lucrurile scapa de sub control, o las balta, pentru moment…

P.s: Tocmai am primit un jurnal de ziua mea, dar din pacate nu am rabdare sa scriu in el, deoarece scriu incet. Adica aici, in word, e simplu. Scriu repede si corectez dupa aceea cuvintele pocite. Dar acolo, pana scriu, pana ma chinui sa scriu cat de cat frumos, trec anii…

Ceva cu Ganduri

13 octombrie 2009,

O alta zi… astazi am numai ganduri filfizonice in cap… numai eu puteam sa ma uit la o comedie cu happy-end si sa ma simt mizerabil. Daca as avea 30 de ani as intelege, macar as fi stiut ca am depasit varsta “aventurii”.

Dar nu, eu am cativa ani si sunt deprimata din pricina vremii din mine. Nu as putea spune exact ce si cum, doar ca sunt obosita. Nu obosita in sensul de stresata sau extenuata, ci doar obosita sa traiesc acelasi lucrul la infinit, sunt atat de obosita incat sunt plictisita de viata. Ceea ce e ridicol, right?

Dar nu-i nimic, trece.

Ceva cu Vreme

16 Decembrie 2009,

Ninge, ninge, ninge, ninge si iar ninge. Conform calculelor mele de pe balconul vecinului meu, zapada are 12 centimetri deasupra balconului, unde zapada cade nestingherita si 9 centimetri pe pervaz unde este cam incomodata de “un fel de acoperis”. Nu e adorabil? O gramada de copii galagiosi isi plimba saniutele ruginite o data pe deceniu pentru o zapada calumea (se scrie despartit sau legat?)

Dar lasand ninsoarea la o parte, sunt curioasa cum va fi anul acesta. Conform statisticilor mele, anul 2009 avea o inclinatie neobisnuita spre ghinion impreuna cu partenerul lui 2007, in timp ce 2008 s-a dovedit mult mai prielnic. Astfel, sper la ceva bun de la 2010. Asadar, mesajul meu pentru bobocelul de an este: Fii mai bun! Bate-l pe 8!… cat despre Craciun si Revelion, sunt curioasa. Anul trecut nu am simtit spiritul craciunului de nicio culoare. Lucru care m-a calcat pe toti nervisorii. Dar acum, uitandu-ma atent la statisticile mele personale, cred ca va fi la fel. Desi poate nu privesc cum trebuie, adica am o prisma prin care nu pot observa culorile fiindca nu am lumina, e doar o simpla bucata de sticla in intuneric.

Ceva cu anti-iubire

22 decembrie 2009,

Asa nu m-am indragostit de tine!

Nu, nu si iar nu! Nici gand, acest lucru este imposibil, irevocabil, irefutabil (hopa, un cuvant obscen). Nu am de gand sa ma indragostesc de tine nici daca ai fi singura creatura bipeda capabila sa dezvolte ganduri oarecum inteligente, iar noi am fi obligati de societate (care acum nu mai exista) sa repopulam pamantul cu rasa noastra “cea mai desteapta”. Nu vreau si gata. Punct.

Nu e vorba de tine. Bine, adica da, sincer, e vorba de tine, de cine altcineva Dar nu vreau. Nu pot. Poate pana la urma chiar sunt doar o simpla “copila” care nu stie cum sa se poarte. Reactioneaza idiotic, ii vine sa urle, uraste frigul si devine palida in momentele stanjenitoare, dar nu pot. Schumacher (pseudonimul iubirii in universul meu) a fost solicitat (s-a solicitat, pe sine) pentru inca o competitie idioata din cealalta parte a galaxiei mele. Iar el a luat masina cea mai rapida, doar trebuia sa concureze cu ea, in timp ce eu am ramas cu un trabantel. “Dar vi tu acasa, sa vezi aici ce competitie va fi, urmatorul concurs e de abia in februarie, am verificat” (mwhaha, ras idiotic, malefic)

Ceva cu nimic

4 decembrie 2010,

Nimic, absolut nimic, dar e ok, nu ma supar

I-am vazut. Erau doar ei doi. De fapt, ei m-au vazut pe mine. Credeam ca o sa simt ura, repulsie, frica sau orice altceva. Dar nu. A fost ok, ei bine, ei erau ei, ca un tot (in imaginatia lor, caci mai sus parerea mea e total alta), iar eu nu eram cu ei. Nu m-am simtit data la o parte, suparata sau geloasa. Eram doar acolo impreuna cu ei, vorbind nimic. Niciun sentiment, niciun subiect, doar nimic. Nimic simplu de viata. Nimic care m-a facut oarecum mai fericita mai tarziu. Poate ca imi imaginez ura si gelozia si sentimentele. Nu sunt eu, e ea, dar nu e nimic, ma bucur ^_^

Acelasi subiect de iubire pierduta si aiurita

8 Aprilie 2010,

Nici o bataie aiurita de inima ratacita. Nici un pic de frustrare pe cale sa rabufneasca. Am reusit! Am trecut peste, m-am abtinut de la durere platonica si idioata. Am inchis nenorocitul de capitol care-l idolatriza cu toate adjectivele posibile si imposibile. Acum ma simt bine, macar un capitol s-a inchis cu bine, pe moment. Sper sa nu incep alta one-sided love dupa 4 luni pierdute . Am pus punct in toate modurile posibile si e al dracului de bine :X… Acum sa vorbim despre el, nu, nu, nu, nu el-ul de mai sus, alt el. El-ul acesta e diferit, cred, sper, caci nu stiu sincer nimic …