Archive for Noiembrie, 2010

O „Lady” în decedare.


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

 

O Lady a noastră,

A castelului vostru,

Stă întinsă şi rece,

Pe coridorul nostru.

 

E puţin cam moartă,

Oarecum prea îngâmfată,

Murind cu o expresie,

Ce o stăpâneşte întreagă.

 

E atât de rece! Îngheţată!

Prinsă în lumea ei,

A ciobului făr’ de speranţă,

 

Dar nu-i pasă,

Nu gândeşte.

Cel puţin, nu mai gândeşte…

 

Dar ea se mai ridică,

Cu ultima putere,

Împinge chiar solul ce nu-i mai dă viaţă,

 

Şi fuge şi aleargă

Şi încearcă în zadar,

Căci moartea-i aici

 

E acel dar!

 

E darul din urmă.

Pe care refuzându-l,

S-a întors singur,

Ne dându-i drumul…

Fetei cei reci.

 

Care nu mai simte,

Cum noaptea-i fierbinte

Şi cum viaţa stă cuminte,

Când înduri consecinţe,

Ale vieţii neajuns,

Care nu se lasă străpuns

De un singur răspuns.

 

Căci ea mereu întreabă

Şi vrea să afle degrabă,

Cum poate să-ntoarcă

Roata cu-n “parcă”?

 

Sa-i pună îndoieli

Spre a-o înveseli,

Pe ea cea pură,

De a nopţii anvergură.

 

Ce parcă se stinge,

Ce parcă se distinge,

Ce parcă se convinge,

Ce parcă se străpunge…

 

Căci ea dispare,

O vedem ca pe o mişcare,

Doar o simplă mişcare…

Ce devine un criminal,

Al unui alt final,

Căzând de pe al ei, propriu piedestal…

 

Acum s-a terminat,

Ea s-a mai calmat,

Nu mai e o Lady a castelului nostru.

Ea e o ea, cu sânge albastru.

 

Căci ea e moartă,

Complet decedată,

Nu mai luptă,

Şi astfel moartea s-aducă.

 

Ea s-a dus

Nu s-a ascuns.

Anunțuri

DEPLANGERI!… si un fel de recenziopinie


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

 

Am o stare, in care nici macar sa-mi deplang existenta nu sunt in stare. Patetic! Deci fiti atenti, veti intalni limbaj de pauza pentru clasa a XI-a, nevoie de somn si nevoia de a lovi perna in repetate randuri:

Tocmai am vizionat un film, Easy A, si vreau sa-i fac o recenzie, dar mai tarziu, si sa bat campii.

Am o stare dubioasa. Imi verficam conturile de socializare vechi pe care mai intru pentru ca, ma credeti sau nu, am intalnit persoane foarte calumea pe ele. Si nu erau disperati, nebuni, pedofili, criminali in devenire sau mansarde nemobilate…

Oricum, ideea era ca am descoperit un numar mare de tipi de 40 de ani din Turcia care ma asalta cu mesaje, o pustoaica (sper eu) de 13 ani care tocmai mi-a facut o declaratie de dragoste, una modesta, ce-i drept, dar era scrisa corect, asa ca ma tem 😐.

Apoi ascult intruna doar John Mayer de cateva zile, lucru urat de tot, din moment ce e unul din artistii aceia care ma aduce la realitate. Iar eu, adica pestisorul din mine, moare asfixiat in realitate, are nevoie de apa viselor ca sa supravietuiasca… Ca sa nu mai vorbesc ca au fost niste saptamani grele. Si aici nu vreau sa spun ca le-am carat in spate la propriu, ci doar ca au fost dificle, motivele fiind multe, dar nu grave. Deci wtf?

 

Acum sa revenim la film.

Easy A: Practic, e vorba de o tipa care ajunge sa fie platita de orice ratat din scoala, ca sa spuna ca s-a culcat cu ei. Chestia e ca ea e virgina, e superba (Emma Stone), e desteapta, e haioasa rau, dar e invizibila in scoala ei. Ca de obicei, hollywoodul imi pune o tipa perfecta, la prima vedere, sa joace rolul unui “outsider”. Dar trecand peste, tipa joaca impecabil rolul de zapacita clasica. Comportamentul ei cand e acasa e plagiat dupa o dupa-amiaza de a mea, iar prietenii ei sunt ciudati rau.

Ideea filmului e amuzanta, titlul e destept ales, daca stii ce spune, iar povestile implicate in scenariu ar fi putut sa fie ceva mai dezvoltate. Aici ma refer la cele amicale si la chestia dintre ea si profesor.

Parintii ei sunt criminali, iar Stanley Tucci nu e degeaba printre actorii mei favoriti. Adica sincer, cine stie un film in care el sa o fii dat in bara ca actor? Eu nu.

Cam atat despre film. In mare e o comedie adolescentina, cu cateva picaturi de drama si romantism. Nu e un film destinat doar minorilor, intrucat am citit o groaza de discutii pe imdb, varstele celor care l-au vizonat fiind cuprinse cel mai mult intre 20-25 si 35-40.

 

😐 going on :), hopefully.


 

 

Am o stare, in care nici macar sa-mi deplang existenta nu sunt in stare. Patetic! Deci fiti atenti, veti intalni limbaj de pauza pentru clasa a XI-a, nevoie de somn si nevoia de a lovi perna in repetate randuri:

Tocmai am vizionat un film, Easy A, si vreau sa-i fac o recenzie, dar mai tarziu, si sa bat campii.

Am o stare dubioasa. Imi verficam conturile de socializare vechi pe care mai intru pentru ca, ma credeti sau nu, am intalnit persoane foarte calumea pe ele. Si nu erau disperati, nebuni, pedofili, criminali in devenire sau mansarde nemobilate…

Oricum, ideea era ca am descoperit un numar mare de tipi de 40 de ani din Turcia care ma asalta cu mesaje, o pustoaica (sper eu) de 13 ani care tocmai mi-a facut o declaratie de dragoste, una modesta, ce-i drept, dar era scrisa corect, asa ca ma tem K.

Apoi ascult intruna doar John Mayer de cateva zile, lucru urat de tot, din moment ce e unul din artistii aceia care ma aduce la realitate. Iar eu, adica pestisorul din mine, moare asfixiat in realitate, are nevoie de apa viselor ca sa supravietuiasca… Ca sa nu mai vorbesc ca au fost niste saptamani grele. Si aici nu vreau sa spun ca le-am carat in spate la propriu, ci doar ca au fost dificle, motivele fiind multe, dar nu grave. Deci wtf?

 

Acum sa revenim la film.

Easy A: Practic, e vorba de o tipa care ajunge sa fie platita de orice ratat din scoala, ca sa spuna ca s-a culcat cu ei. Chestia e ca ea e virgina, e superba (Emma Stone), e desteapta, e haioasa rau, dar e invizibila in scoala ei. Ca de obicei, hollywoodul imi pune o tipa perfecta, la prima vedere, sa joace rolul unui “outsider”. Dar trecand peste, tipa joaca impecabil rolul de zapacita clasica. Comportamentul ei cand e acasa e plagiat dupa o dupa-amiaza de a mea, iar prietenii ei sunt ciudati rau.

Ideea filmului e amuzanta, titlul e destept ales, daca stii ce spune, iar povestile implicate in scenariu ar fi putut sa fie ceva mai dezvoltate. Aici ma refer la cele amicale si la chestia dintre ea si profesor.

Parintii ei sunt criminali, iar Stanley Tucci nu e degeaba printre actorii mei favoriti. Adica sincer, cine stie un film in care el sa o fii dat in bara ca actor? Eu nu.

Cam atat despre film. In mare e o comedie adolescentina, cu cateva picaturi de drama si romantism. Nu e un film destinat doar minorilor, intrucat am citit o groaza de discutii pe imdb, varstele celor care l-au vizonat fiind cuprinse cel mai mult intre 20-25 si 35-40.

J

 


Damn God!*


 

Am incercat sa sa scriu un post pe tema asta de multa vreme, dar nu pot nicicum sa scriu ceva exact fara sa-mi sara ţandăra…

Asadar, de ce mi se pare mie lumea din ce in ce mai religioasa… De ce?! Si de ce Dumnezeu? De ce doar crestin? De ce el?!

Inteleg ca e criza, ca problemele se tin lant pe plan financiar, psihic, familial etc… Dar de ce neaparat acel Dumnezeu crestin, care a creat intreaga lume, munti, copaci, rauri, lacuri, triunghiul bermudelor, creaturile, in mai putin de 7 zile? De ce e el cel mai important?

Nu am fost niciodata o persoana religioasa, desi bunicii mei sunt/erau, iar parintii mei sunt, unul chiar cu teologia ca facultate… Dar niciodata nu am putut sa cred in cineva care a creat lumea in 6 zile amarate (care trec cam repede mai nou) si care ne lasa liberi sa luam toate decizile, dar care totusi ne spune ce e bine si ce e rau. Ne spune in mod indirect ce si cum sa facem, dar noi luam totusi decizii gresite, iar el ne pedepseste atunci. Peste tot cande vorba de razbunare, el ne spune (prin niste carti antice si de demult) ca nu e bine sa-ti faci singur dreptate. Bine, pana acum de-acord, dar persoanele acelea care au fost omorate fara niciun motiv de ce au trebuit sa fie motivul disperarii/ nebuniei/ nervilor lui/ei? Razbunarea nu e buna, dar atunci cum ar trebui sa ne simtim cand un idiot ne injunghie prietenul de fata cu noi (de exemplu)? Noi nu avem voie sa ne razbunam, dar idiotul are voie sa mearga mai departe fara sa pateasca nimic. Nu mi se pare corect. Si acesta nu e singurul exemplu, dar incercam sa dau unul mai subiectiv, dintr-un anumit punct de vedere, si care sa nu se refere la milioane de oameni decedati…

Poate sunt eu mai batuta in cap, cine stie, doar geniu nu am ajuns sa fiu pana acum…

Si multa lume se cearta cu el, deoarece el ne cauzeaza durerea… Dar cu cat cresc mai mult, cu atat cred ca Dumnezeu este scuza pentru speranta puerila, indiferent de varsta, si pentru durerea din lumea ce ne inconjoara. Ne prefacem ca nu vedem asta, il slavim si-l preamarim, prefacandu-ne ca nu vedem… Da! Asta e el, o scuza ca noi sa nu ne simtim vinovati, caci el va lua vina asupra lui. Daca va uitati cu atentie la stirile generale care au legatura cu moarte, razboi, durere si terorism, toate se invart in jurul religiei, iar acestea sunt cele mai mari probleme ale sec XXI. Deci daca religia ne cauzeaza asa multa durere, de ce o lasam sa ne invadeze lumea in halul asta?

M-am saturat de aiurelile astea religioase, sincer. M-am saturat sa ma lovesc de religie in ora de desen sau stiinte, fara sa aiba vreo logica sau insemnatate. La naiba cu ea, doar “let it be” si cine moare bine, cine traieste bine. Oricum religia nu face vreo diferenta pozitiva in viata mea. Nciodata nu a facut si probabil niciodata nu o sa faca ceva care sa-mi schimbre “credinta”. E doar o alta chestie cu amploare in lumea asta, la fel ca sportul, sanatatea, amuzamentul, munca, literatura…

La urma urmei, cine l-a pus sa-si sacrifice fiul? Nu l-am rugat eu sa si-l catere pe o cruce si sa moara in dureri, ca mai apoi sa-mi scoata timp de 2000 de ani ochii cu sacrificiul lui.

Fara suparare pentru cei care cred, dar privind dintr-o perspectiva obiectiva si putin cinica, acesta e adevarul…

P.S: Sugestiva poza…

– Eve: Avortul e o crimă.
Dr. House: E adevărat. E o viaţă şi tu ar trebui să o iei.
Eve: Fiecare viaţă e sfântă.
Dr. House: Haide, vorbeşte cu mine. Nu-mi cita sloganuri de pe maşini.
Eve: E adevărat.
Dr. House: Nu înseamnă nimic.
Eve: Înseamnă că fiecare viaţă contează pentru Dumnezeu.
Dr. House: Nu pentru mine. Nu pentru tine. Şi judecând după numărul de dezastre naturale, nici pentru Dumnezeu.

– Dr. House: Dacă vorbeşti cu Dumnezeu, eşti credincios. Dacă Dumnezeu vorbeşte cu tine, esti nebun.

* Al naibii Dumnezeu