Witness of an autopsy


 

Zilele astea m-am strecurat la o autopsie. Si pot sa spun ca a fost una din acele experiente ciudate, care vrei sa le traiesti, dar nu prea des totusi.

Nu cred ca vreau sa dau la medicina mai departe, dar vroiam sa fiu sigura ca ar fi o sansa sa asist la casapirea unor creaturi fara sa cad lata… Si am reusit, mai mult sau mai putin.

Ziua a inceput relativ devreme… la 9 trebuia sa fim la morga. Am ajuns, ne-am invartit in cateva birouri, iar apoi am sfarsit in sala de autopsii. Inima oricum imi batea nebuneste, doar era ceva nou, iar lumea continua sa ma sperie cu mirosul de formol, care este foarte puternic si deloc placut… Apoi cred ca va imaginati socul meu cand am dat ochii cu un mort dezbracat… “full frontal”.

Unul din doctori ne-a spus cauza decesului, inec, si inca cateva detalii legate de starea cadavrului… Era, bineinteles, palid, iar rigor mortis-ul incepea sa se diminueze. Rigor mortis este starea de rigiditate care cuprinde cadavrul la 3 ore de la moarte si care tine cam 12 ore, apoi incepe sa se “inmoaie” treptat. Cadavrul nostru era decedat de mai bine de 12 ore, caci incepea sa para mai maleabil.

Dupa completarea datelor de rigoare si dupa studierea lui de la suprafata, au inceput sa-l scalpeze. L-au taiat la ceafa, intinzand taietura pana la urechi. Au inceput sa-i traga pielea capului peste fata, caci aveau nevoie de acces la craniu. Au inceput apoi sa-l taie, cu fierastraul… grea munca. Pot doar sa-mi inchipui ce fierastrau aveau daca taia prin oase. Au scos creierul afara, iar noi ne-am holbat putin la cerebel  si la maduva spinarii. Textura creierului parea moale, umeda si inca plina de culoare… nu prea pot spune multe despre ea.

Interiorul golit al craniului era si mai interesant… pe peretele cutiei craniene se vedeau diferite ramificatii, iar in mijloc era un fel de “bolta” osoasa, care ducea ramificatille de-a lungul capului. Datorita sangelui (nu cred ca era altceva), culorile si modelul mi se pareau mult mai neobisnuite si mai fascinante decat sunt probabil pentru altii.

Dupa ce au terminat aici, au trecut la cutia toracica. L-au taiat de la gat, aproximativ, pana la buric. Au inceput sa-l deschida si sa scoata cate un organ pe rand. Pana aici nu am avut nimic, dar mirosul organelor, combinate cu formolul m-au ametit si m-au scos afara vreo doua minute. Mi-am revenit si m-am intors la timp sa ma uit la disecarea ficatului, plamanilor si a inimii. Ficatul nu parea chiar atat de interesant in interior, dar exteriorul lui a oferit cateva informatii pentru studentii la medicina… Inima era ciudata, mai mult ca forma, in rest nu se vedea nimic interesant cu ochiul liber. Plamanii au aratat ca decedatul era fumator pasiv. Cand au trecut la intestine, am mai iesit vreo doua minute, miroseau ingrozitor. Au sfarsit prin a-l reasambla, parte la care nu am mai asistat pana la capat.

Aceasta nu a fost o autopsie completa… mai mult una de rigoare, tinand cont ca stiau cauza mortii. Una completa poate dura pana la 6 ore.

2 responses

  1. WOW!!!!

    PS: Dar cum iti dai seama ca niste plamani sunt „fumatori” pasivi sau daca sunt activi?
    Poate individul abia se apucase de fumat 😛

    27 iulie 2012 la 7:29

    • A fost intr-adevar o experienta :)).

      Din ce-mi amintesc, avea legatura cu partea exterioara a plamanului, avea o textura ciudata, alterata fata de textura si culoarea pe care ar fi trebuit sa o aiba.
      Stiu doar ca asta a fost concluzia directa a medicului, faptul ca era fumator pasiv :).

      28 iulie 2012 la 11:13

Lasă un comentariu