Archive for Octombrie, 2009

M.J. Tribute Sibiu ^_^


imi pare atat de rau ca l-am ratat :(… dar oricum, filmuletul merita vazut, sincronizarea e impecabila avand in vedere ca au repetat intr-o parcare si din proprie initiativa :D… „enjoy”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about "M.J. Tribute Sibiu ^_^", posted with vodpod


Repetă, încearcă, ameţeşte şi iubeşte!


LIFE

Un gând,

Un vis,

Mai târziu şi o privire.

O amintire şifonată,

O întâlnire ratată.

Un alt gând,

Alte vise,

Alte priviri oarbe,

Alte amintiri,

Alte întâlniri,

Apoi un zâmbet,

Şi un sărut,

O îmbrăţişare,

Şi-un amurg.

Un gând de rău augur,

O noapte albă,

Şi un sfârşit.

O inimă crăpată,

Tare pătată.

Plină ochi de sentimente

Abureli şi amintiri.

Se încheie deodată

Şi renaşte de-ndată,

Cu o mare uitare.

Fie că vrea,

Fie că moare,

Ea se trezeşte.

Şi cu o mare grandoare,

Repetă totul din uitare…


Dr.House fans,


Din ce am numarat eu, sunt vreo 100 de cautari legate de dr.house numai pe blogul meu :), care intreaba disperati google-ul cand se difuzeaza dr.house… asa ca m-am gandit sa va fac o bucurie si sa va informez: este de luni pana vineri de la ora 21:00 pe AXN, momentan e sezonul II, iar pe TVR1 joia de la 23:00 difuzeaza sezonul V, momentan.

Bonus: Anatomia lui Grey se difuzeaza doar lunea de la ora 22:00 pe TVR1, momentan sezonul V

P.S: poate voi mai adauga niste replici, unele mai recente :)…


Tot Eu!


fear

Nu-mi vine să cred că-mi trăiesc iadul în mijlocul raiului. Că în locul în care ard în flăcări, unde-mi spun cele mai ascunse gânduri, unde cinismul a sărit liber din fiecare colţisor şi în fiecare persoană întâlnită şi urâtă de mine vreodată, sunt eu. Da, acolo eram, în locul de care mă temeam cel mai mult, şi totuşi, acum, când mă uitam cu durere la sentimentele mele, transformate în culori reci sau calde, nu puteam să nu zâmbesc de propriul meu coşmar, care într-un mod bizar mă făcea fericită… Eu mă transformam în ceva degradant pentru orgoliul meu, în ceva monocromatic, care îmi sfărâma curcubeul, silindu-l sa devină alb, ca cerul, şi negru, ca pământul, numai aşa îmi mai puteam defini universul… Dar acceptam cu inima îndoită, căci ramaneam tot eu…


Macar de Ne-am Cunoaste


heart

De fapt te cunosc, te văd oriunde mă uit. Dacă stau să privesc fix ceva, îmi pot imagina părul tău rebel şi brunet în timp ce privirea ta mă reperă vag prin mulţime. Eu le văd negrul lor pierdut. Poate chiar s-a întâmplat să treci pe lângă mine, să fii real şi nu doar o amintire, dar poate închideam ochii pentru câteva momente atunci când erai în preajma mea. Poate îmi era frică că nu erai la fel ca în capul meu. Eu te vreau mereu aşa, într-un singur fel. Dar e greşit, pentru că în mintea mea tu eşti cum vreau eu, dar în realitate eşti doar o poză ştearsă alb negru… vreau să te văd ca pe o utopie a perfecţiunii într-o oglindă oarecare, dar doar o secundă, pentru că ştiu că vei rămâne doar aşa. O reflexie împietrită într-o poză…

Adică ce rost ar avea să-mi sfâşii singură inima când te voi vedea altfel? E o laşitate, ştiu, subconştientul îmi repetă asta de parcă am săvârşit o crimă. Nesuferitul, nu mă lasă, vrea să-mi depăşesc frica aceasta insipidă, după cum o numeşte el. Mă mai lupt puţin cu alter-egoul meu malefic, încercând din răsputeri să deschid ochii spre prezent. Măcar am câştigat o amărâtă de bătălie, căci războiul nu am şanse. M-am oprit fără să vreau în loc, strada aceasta îngustă duce doar înainte, spre bulevard, iar pe aici îşi face veacul un căţeluş cam jigărit, care se uită cu ochii mari la mine, şi mă întreb de ce? Parcă şi el ar vrea să-mi reproşeze ceva, dar nu-l ascult, plec, căci mi-am pierdut războiul, l-am văzut mergând înainte, iar între timp, oglinda s-a spart, cu o rabufnire ciudata, un tipat ascutit, ciobul s-a stins…


Fluturasi! Si…


fluture

O poveste începe cu “a fost odata ca niciodată” şi se termină după mult mult timp cu “şi-au trăit fericiţi până la adânci batrâneţi”. Şi totuşi, acolo nu e nicicum vorba de fluturaşi, majoritatea trăiesc o zi. Cum ar trebui să se termine povestea lor? “Şi-au trăit fericiţi până a apus soarele?” Într-un fel nu e corect pentru ei, noi avem ani întregi şi tot degeaba, mulţi tot inutil trăiesc, dar ei? Aşa micuţi, coloraţi şi drăguţi, zboară mereu din floare în floare, bucurându-se de singura lor zi. Razele nevinovate ale soarelui îi aruncă într-o strălucire magică. Dar totuşi, dacă în singura lor zi de viaţă, fluturaşii nimeresc o zi înnorată, unde soarele se ascunde, iar fluturaşii îşi pierd farmecul zborului lor inocent datorita vântului hain care se arată în unica lor minune de existenţă. Ei ce pot să mai facă?

Probabil că vă întrebaţi de ce naiba am ales un subiect atât de “inutil”, pentru uni. Sau alţi ve-ţi veni cu idei absolut “geniale” gen: “lasă că-i avem pe cei de noapte?” Bineînţeles că nu o să-mi petrec restul vieţii printând pliante cu salvaţi fluturaşii, întemeiaţi planeta soarelui veşnic sau altele, e doar o… o idee, un gând şi o metaforă. Unde bat? Simplu, mă gândesc la multele situaţii în care spuneai sau gândeai “oare cum reuşeşte? /Ce nasol, nu ştiu ce-aş face dacă aş fi în locul tău”. Am fost de câteva ori în situaţii mai grave şi toată lumea mă compătimea sau se uita la mine cu nişte ochii mari de parcă tocmai am salvat terra de la o distrugere iminentă. Şi totuşi, aşa făceam şi eu la rândul meu, până când mi-am dat seama că poate nu e totul atât de groaznic sau fascinant, că poate până la urmă chiar suntem toţi doar oameni. Adică am păţit o chestie ciudată, cineva a fost într-o situaţie super nasoală şi mă tot gândeam că dacă aş fi fost în locul ei/lui nu aş fi reuşit. Dar iată ca “dorinţa” mi s-a împlinit şi am ajuns în situaţia ei din neatenţie. Nu a fost chiar atât de rău, mă gândeam la cum am compătimit şi eu la rândul meu şi cum pe urmă am trecut peste. Deci până la urmă timpul chiar este un vindecător bun, chiar dacă nu are habar de “make-up”…


Va Puteti Imagina o Lume fara Romania?


sunt curioasa care sunt parerile voastre… desi nu am foarte multi vizitatorii, majoritatea oricum nu lasa comentarii, dar poate aveti o parere :)… apropo, am gasit filmuletul pe  http://sometimeiwasachild.wordpress.com/2009/07/02/cum-ar-arata-lumea-fara-romania  unde era in engleza, dar m-am gandit ca uni din voi ati intelege mai bine si mai exact in romana, cel putin pe mine m-a ajutat in unele cazuri 🙂

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Va Puteti Imagina o Lume fara Romania?„, posted with vodpod