Tot coboară..


drowning_by_kle_m

Tot coboară ei din cer

Şi mă lasă fără aer

Când îi văd venind agale

Pe străduţa de la vale,

 

Vin toţi unul câte unul

Şi nu m-ar ignora niciunul,

Se împing şi forfotesc,

Mă speriu apoi şi mă trezesc.

 

Şi mă văd înghesuită,

Îndurerată, chinuită…

Mă văd prinsă într-un coşmar,

Fiind martoră la propriul ritual,

 

Unde stau mereu în centru,

Iar ei, la mai puţin de un metru.

Se holbă şi mă înghiontesc,

De nimeni nu-mi mai amintesc,

 

Iar ei încearcă disperaţi

Şi se îngrozesc, stupefiaţi,

De cum arată realitatea

Şi cum percep eu simplitatea.

 

Ei sunt toţi cam îmbrăcaţi,

Dar voi să nu mă judecaţi,

Căci nu mă refer în exterior,

Unde vreau să le dau un picior,

 

Ca să le arăt ce simt,

Fără să încerc să-i mint.

Dar încet eu presimt,

Că-mi vor da cu flint…

 

Nu le pasă,

Nu gândesc,

Nu simt,

Nu se amăgesc.

 

Sunt sinceri,

Sunt direcţi,

Sunt nişte stânci,

Sunt tot aşa, încă de atunci…

 

De atunci, demult,

Când totul era un tumult,

De vorbe, zgomote, înşirate,

Dar toate, toate separate.

 

 

*Scrisa in 2011

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s