poze

La Multi Ani, blogule!


Tocmai mi-am dat seama ca in 4 august am implinit un an pe wordpress. M-am gandit sa-l comemorez printr-un post. Stiti voi, cate o urare pe ici colo, un zambet pentru ca a imbatranit un an alaturi de mine, pustoaica ce scrie baliverne din ani in pasti :)…

I-as canta, dar monitorul meu e relativ nou si deja zgariat, nu pot risca mai mult de atat… Ii scriu, deci sper ca va fi multumit 😛

A reusit sa convinga niste bobocei sa iasa, blogul meu, iar unii s-au si deschis, dar inca mai are multe de invatat :

Anunțuri

Adio!?… pentru moment


Unde eşti? Ştii, am o inimă, ştiu că ai luat-o cu tine, dar nu-ţi fă griji, voi veni după ea. Nu vreau cu niciun preţ să rămână la tine. Mi-ai luat viaţa, sufletul, acum şi inima? Impertinenţa ta mă cam răneşte, dar o să te ajung din urmă. O să te găsesc şi o să-ţi demonstrez că am dreptate, că iubirea există şi că iubeşti, poate nu pe mine, tu nu mă mai iubeşti, dar în mod ironic încă mai crezi în ea. Ceea ce e absurd, deci care e problema ta de fapt?! Bineînţeles, eu sunt cea lacrimogenă, doar îmi pasă, nu?

Venind vorba, ştii unde e inima mea, de fapt? E acolo undeva, s-a aruncat în mare şi-a început să înoate departe de tine şi de scepticismul tău enervant. E adevărat! Am martori. Nu, ei nu prea vorbesc defel, sunt nişte martori mai tăcuţi…

Nu mă crezi, atunci pleacă în larg şi o vei găsi pitită sub o piatră sau coral, stând departe de oamenii ca tine care vor doar să o distrugă. Adică nu înţeleg cine vă credeţi. Chiar, cine te crezi?… A, da, te crezi mai presus, lucru care spune multe despre tine, fie că vrei, fie că nu.

Spre fericirea mea, a plecat după speranţă, ea nu poate fi găsită decât dacă crezi cu adevărat în ea. Aşa că ştiu pe ce insulă să o caut, cheia cufărului e la mine, iar X-ul de pe harta ta este de fapt fals… Dar cândva tot ne vom regăsi, deja te văd, dar tu nu mă zăreşti căci încă nu ştii să te uiţi, dar când vei învăţa, vei veni alergând doar de dragul amintirilor din trecut… Dar până atunci, îţi trimit o vedere.

XO XO XO,

zOeY


Băi, captura mi-ai turele!: E Nasol Să Fii Adult!


Întotdeauna am crezut că e bine să fii adult. Credeam că vei depăşi fazele penibilităţilor, corpul tău va înceta să gândească singur şi să facă lucruri de neimaginat şi se va opri din a scoate sunete de-a dreptul terifiante. Dar mai presus de toate, am crezut că vei trece peste sentimentele acelea care vin buluc peste tine când întâlneşti pe cineva nou. Credeam că jigniriile găsite de un idiot nedezvoltat sau de o fostă prietenă geloasă pe păpuşica ta barbie vor dispărea.

Ei bine, la dracu! Nu! Singura diferenţă este aceea că înveţi din propriile cascadorii şi trânte “accidentale” să-ţi faci nişte prieteni mai buni, sarcasmul, bârfa (indiferent de gen) şi ceva forţă brută, mai simplu spus pentru cei care se cred elevaţi, statut social. DA! Asta e arma, statutul social. Nimic nu se schimbă, din grădiniţă până la bătrâneţe. Barbie şi Ken se transformă în forţă brută (literalmente), apoi în ironie şi judecată, iar într-un final (mai mult sau mai puţin) se transformă într-o casă şi în pământ.

Dar ceva tot e mai bine când eşti mic, ai mila celor mari de partea ta, după pubertate eşti exilat din cutia milei şi eşti agăţat din ce în ce mai sus pe cuierul vieţii. Da, da, ştiu. Cuier?! Da, cuier. E folosit pentru a agăţa lucruri de el, cam aşa cum suntem noi… Şi cu cât ajungi mai sus, cu atât mai rău pentru tine. Deci baftă tuturor post-adolescenţilor care se zbat disperaţi prin lume.

Venind vorba, stiţi cum se spune: “să creşti e obligatoriu, să te maturizezi e opţional”. Nu ştiu ce să zic, adică e adevărat, problema e dacă te vei lăsa/te-ai lăsat maturizat de familie, prieteni sau anturaj sau dacă ţi-ai lua/luat părerea în spinare şi le-ai lăsat baltă toate aşteptările. Eu sunt indecisă, nu pot fi nesimţită în totalitate, dar întotdeauna m-am oprit din a dezamăgi pe cineva, lucru care mă calcă pe mine pe nervi, darămite pe cei din jurul meu. Momentan învăţ să fiu nepăsătoare, şi e al naibii de greu, căci trebuie să-ţi înfrunţi fiecare nenorocit de impuls…

Una din devizele mele, mai mult sau mai putin :

„-Rules To avoid criticism
do nothing
say nothing
be nothing”

P.S: Are careva vreo idee despre cum să-ţi pese mai puţin?


BANDS ♪~♪… I


Incepusem un fel de concurs presonal: aici… I,      aici… II,      aici… III :

Am început cu Smashing Pumpkins, care nu m-au impresionat extraordinar de mult, dar mi-au plăcut, mai ales “Everlasting Gaze”, “Eye”şi “Untitled”.

Sex Pistols au fost destul de buni, “Anarchy in the U.K” mi-a plăcut cel mai mult dintre cele ascultate de mine.

De la Led Zeppelin mi-a plăcut “Battle of the evermore” şi încă câteva mai cunoscute…

Jefferson Airplane cu “Somebody to love”

The Black Crowes sunt geniali. Până acum îmi plac o grămadă de melodii: “Twice as hard” şi “Only a fool” sunt favoritele mele, iar “Jealous again” sau “By your side” sunt la fel de bune.

The rolling stones m-au dat peste cap. Le-am ascultat toată discografia, lucru ce nu mi-a luat puţin timp (deşi recunosc că am mai sărit câteva melodii care nu păreau prea promiţătoare). Oricum, câteva melodii ar fi: “Paint it black”, “Let’s spend the night together”, “You can’t always get what you want”, “Blinded by rainbows” şi multe altele…

Guns ‘n Roses: “Sweet child ‘o mine”, “I don’t care about you”, “Knocking on heavens door”…

Yellowman… mă distreaza ritmurile lui reggae, îmi amintesc de phineas si ferb (cartoon ^_^)… “Enjoy it girls”, “A love we a deal with”

Scissor Sisters îmi plac la nebunie aproape… “I don’t feel like dancin’” e favorita mea… îmi mai plac şi “She’s my man”, “I can’t decide”.

LemonHeads sunt destul de ok, mai ales: “Into your arms”, “Rudderless”, “Big gay heart”. “It’s all true” şi altele…

Eagles sunt foarte buni, genul pe care-l ascult, deşi melodiile lor mi se par destul de lente, majoritatea cel puţin… “After the thrill is gone”, “Best of my love”, “Hotel California” (ştiu melodia de o viaţă, dar nu ştiam cine o cântă <_<), “Hole in the world”, “I can’t tell you why”, “The long run”…

White Zombie nu mi-au placut… regret. Oricum nu am ascultat decât vreo două melodii, iar apoi m-a luat durerea de cap.

Cypress Hill sunt aşa si aşa, câteva versuri bune şi cam atât. Nu prea mă am eu cu hip-hopul… că vorbeam de melodii ciudate: “Insane in the brain”. E destul de tare totuşi :).

Queen sunt buni, normal :)… “Bohemien rapsody”, “Another one bites the dust”, “Somebody to love” (again), “We will rock you” (you got mud on your face, you big disgrace…), “We are the champions” şi altele…

Ratt e prea “rock” pentru mine. Fata de “white zombie”, ei sunt o îmbunătăţire, dar nu mi-au plăcut la nebunie… “Over the edge”, “Live for today”…

De Whitesnake am auzit. Adică ştiam de câteva melodii de la ei. “Here I go again”, “Is this love”…

The Cars sunt acceptabili. “Bye bye love”, “I’m not the one”, “Why can’t I have you”, ”Tonight she comes”, “You are the girl”…

Korn sunt ciudaţi. Sincer :|. Melodia “word up” îmi place, nu e prea rock, dar restul sunt weird (un exemplu ar fi “dead bodies everywhere” unde urlă titlul încontinuu, lucru care e creepy rău)… “freak on a leash” sună bine totuşi.

Alice in chains mi se par simpli. Nu mi se pare nimic revoluţionar în muzica lor, dar nu cântă nici rău. “Got me wrong“ e veche şi o ştiu, îmi plăcea :)…

The bee gees au melodii haioase. Ştiu că e un adjectiv ciudat pentru o formaţie, dar na! :)… “Alone” (am crescut cu ea, nu aveam habar că ei o cântă :|), “Guilty”, “Immortality”, “Love me”…

Black Flag nu mă încântă… “Six pack” şi “You’re not evil” sunt în regulă, relativ.

Blind Melon sunt ciudaţi. Îţi dai seama de asta şi după nume :))… “Tones of home”, “Paper scratcher”.

The doors. Imi place melodia “People are strange”, restul sunt doar ok.

The Cranberries sunt destul de buni, mai ales “Linge”, “Ode to my family”, “Zombie” şi “Promises”.

50 Cent: are melodii ok, nu mă dau în vânt după el: “Candy shop”, “Baby by me” şi încă câteva mai vechi, dar cărora nu le ştiu titlul…

Blur: sunt ciudaţei, dar merită ascultaţi… “For tomorrow”, “Miss america”, “Villa rosie”…

Gorillaz: nu sunt chiar genul meu… dar “Superfast jellyfish” şi “Melancholy hill” sunt haioase.

Madonna: ei bine, e “regina popului”, deci are şi ceva muzica bună la activ, ca de exemplu: “American Pie”, “Die another day”, “The power of good-bye” şi altele…

Matchbox 20: îmi plac… am o dorinţă necontrolată de dat din cap când îi ascult, mai ales pe melodiile: “How far we’ve come”, “All your reasons”, “Long day”, “Push”… mai pe scurt, albumul lor din 2007 e genial, cred că am găsit doar vreo două melodii care să nu-mi placă ^_^.

Pink: îmi plac la nebunie unele melodii, iar celelalte mă lasă mască … “So what”, “Funhouse”, “Sober”, “Ave mary A”…

Prince: mi se pare o combinaţie de Abba, Alphabeat, Michael Jackson şi încă câteva voci… ciudaţi, dar acceptabili: “Diamonds and pearls”, “Thieves in the temple”…


Punţi alăturate… II


Le înjunghie,

Prin schingiuire,

Când sunt la ananghie,

Când fac vreo nelegiuire.

 

E crud şi insensibil,

Nu-i deloc accesibil,

Cand ceilalţi imploră,

El doar îi ignoră,

 

Pe cei nelegiuiţi,

Dar care pot fi înlocuiţi,

Iar mai apoi îmblânziţi,

Neputând fii răzvrătiţi.

 

Căci aşa e realitatea,

E doar simplitate,

E doar durere însângerată

Şi nu tot timpul disperată.

 

Căci îndurăm şi continuăm

Şi de ei nu ne luăm,

Ei sunt mari şi importanţi,

Noi suntem mici, insignifianţi.

 

Acesta e finalul lor,

Acesta e finalul nostru:

Doua punţi separate

Dar totodată alăturate.


Punţi alăturate… I


Se învârt, dansează,

Nişte piruete jonglează,

Cu luminiţe mici,

Toate venind, de departe de aici.

 

Mai stau să tresară,

Lumina lunii le înconjoară,

Dar el vine pe furiş

Şi se ascunde în luminiş.

 

El cam tot acaparează,

Lumina o cam micşorează,

Dansurile încetează,

Iar întunericul o demonstrează.

 

Demonstrează că a venit,

Că a venit să ia sfârşitul,

Dar umbrele ce tot jonglează

O scot la capăt, luminează.

 

Luminează printre ramuri

Gândurile cu aventuri,

Apoi pe toate le sugrumă

Şi spre moarte le îndrumă.

 

Căci el nu se mai ascunde,

Ucide totul în secunde,

Nu mai lasă vieţi deşarte,

Care să se creadă aparte.


Reguli?! O_o


Deci sunt in ceata. (mda, pentru mine e aproape o concluzie)…

De fiecare data cand intru pe  un blog, citesc ceva, daca nu-mi place, trec mai departe, dar daca-mi place citesc vreo doua articole sau mai multe, iar apoi imi dau seama ca a trecut o jumatate de ora. Apoi, ies repede spunand ca de data aceasta sigur nu mai intru pe vreun alt blog. Dar cand sa apas X-ul vad blogroll-ul si de aici povestea reincepe cu 5 pagini de bloguri diferite pe care le citesc ca nebuna in paralel. Sunt ingrozita de ora care tocmai a trecut, dar nu ma las vreo doua ore. Pana epuizez cel putin un blogroll.

Asadar, aceasta e nebunia mea, zic eu. Dar cum sa-i adaugi la blogroll? Ar trebui sa citesc mai mult de un articol doua ca sa-mi dau seama ca-mi plac? Hmm, daca le las un comment direct e aiurea? Sunt absolut, irevocabil si complet surescitata de dilema asta. Mai ales ca ar trebui sa-i triez, caci altfel as adauga cate 10 persoane pe zi, daca mi-as prinde mintea. Deci exista reguli?

Caci de curand mi s-a atras atentia in privinta regulilor de bune maniere pe care nu le indeplinesc suficient de cuvincios (cred ca incercam sa fiu sarcastica, dar n-a mers 😐 ). Asadar, astept sa-mi primesc cartea „codul bunelor maniere”, cu imprumut desigur, ca maicamea e indecisa intre noi doi, dar nu considera suficient de mult ca am nevoie sa o citesc.

Venind vorba, am citit ceva din ea (pe conquiztador). Imi spunea cum ar trebui sa ma adresez nu stiu carui luminat. Era ceva cu prea-marite luminat dumnezeizat si afiliat imparatului din cer… (ete scart, am uitat cum era, stiu ca era lung, cu cuvinte simple, dar inventate de ei intortocheate si extrem de enervant sa te adresezi cuiva asa. Doar daca nu ai o ora in plus pentru fiecare adresare, pana nimeriai predicatul la locul lui, erai izgonit din rai… cu tot cu neamul tau. 

Si acum, sincer, cine ma cunoaste, ma stie, cat de cat. Sunt destul de politicoasa, ba uneori prea politicoasa, de curand am inceput sa injur (lucru pe care-l detest din toata inima) lucru care-mi adauga un minus comportarii mele adecvate. Dar cui ii pasa? Trebuie sa am si eu perioada mea de nesimtire, rebeliune (ha, amuzant, eu, asa ceva? Credeti-ma, nu sunt in stare 🙂 ), in care sa-mi vreau nenorocita asta de lume patetica la picioare. Ca doar de, o viata mica si insignifianta avem si pe aia o vrem frumoasa si „roz”, in cazul meu „albastra” si in cazul altora probabil „mov” si „verde”.

Si revenind la politetea mea „totala”. Exista reguli (in blogosfera) ? Stiti bloguri (mai degraba bloggeri) cu capsele puse de care nu ar trebui sa ma apropii? Ar trebui sa nu-mi pese de nimic si sa-i adaug la nenorocitul meu de blogroll? Sau ar trebui sa tac dracului din gura si sa-i citesc in anonimitate?