Tabula Rasa

Seriale… #2


Heroes (Eroii)– Este vorba despre oameni obisnuiţi, la prima vedere, care au un mic secret, câteva puteri supranaturale. Gen: zbor, telechinezie, auz fin, control al minţii, citit de gânduri, viteza luminii, controlarea timpului, jucatul cu electricitatea, alter ego-uri malefice şi incontrolabile, controlarea pământului, puterea de a muri instantaneu dacă eşti lângă persoana respectivă când are o zi proastă (descriere pe larg), copierea fiecărei puteri pe care o întâlneşti (rezultă => o mie de puteri pe care nu le poţi controla întotdeauna), radioactivitate… şi ce vă mai trece vouă prin cap din benzile desenate cu supereroi. Ideea e că există şi nişte personaje negative, care vor să captureze persoanele cu abilităţi, să le omoare sau să le scape de puteri, şi implicit de persoana lor… Nu prea pot să vă fac un rezumat fără să credeţi că e doar un alt serial cu supereroi, întrucât acţiunea e ceva mai complicată, în fiecare volum sau sezon apărând şi dispărând personaje, unele mai cruciale ca altele.

Mie mi-a plăcut la nebunie, aşadar, atunci când au întrerupt serialul, după finalul sezonului 4, m-am simţit ca naiba cu povestea în aer… Şi nu neapărat fiindcă s-a terminat, ci pentru că m-au lăsat practic cu o poveste nouă. Dacă tăiau finalul ultimului episod, acum aş fi fost ok, dar aşa, nu! Şi să nu mai spun de actori, Hayden Panettiere şi Zachary Quinto sunt nişte actori de nota 10.

Oricum, nu lăsaţi impedimentul acesta să vă oprească din a viziona restul sezoanelor, căci merită. Plus povestea personajelor, care reuşeşte să cuprindă toate tipurile de personalităţi băgate într-o grămadă de familii, unele zbuciumate mai rău decât altele. Dar totuşi, îşi menţine sensul şi cursul poveştii. Nota 8 pentru final…

True Blood (Sange Adevarat)– E vorba despre Sookie (ştiu, ciudat nume), care e telepată, poate auzi gândurile tuturor, cu excepţia lui Bill (Cum să fii un vampir cu numele ăsta!!!), noul vampir care a sosit în oraş. Ideea mi se pare interesantă, căci în serial se duce o luptă politică între vampiri şi oameni, adică vampirii au ieşit la suprafaţă, lumea ştie de existenţa lor. Unii vampiri şi unii oameni vor drepturi egale, dar situaţia e cu atât mai complicată cu cât jumăte din ei vor să mănânce cealaltă jumatate. Serialul se focalizează pe un loc relativ retras, Bon Temps, întrucât e un orăşel unde toţi se cunosc între ei. Titlul, “true blood”, se referă la sângele sintetic (creat de japonezi) care umblă pe piaţa fictivă a serialului. Aceasta e metoda prin care vampirii şi oamenii pot avea drepturi egale, dacă ei acceptă sângele sintetic în favoarea sângelui uman. Bineînţeles, sunt şi “bestii” cărora le face plăcere să ucidă şi să tortureze oamenii, şi astfel sunt într-un fel de razboi mut…

Trebuie să spun că o să rămân cu urmări după ce voi viziona tot serialul, din moment ce unele idei sunt puţin bolnăvioare, dar bine incluse în scenariu. Are un 9 cu plus la începutul seriei, dar oscilează bine până la final când pierde două puncte…

“That was Fritz”


Seriale… #1


De la începutul anului acesta mi-am pus în cap să vizionez seriale. De atunci am urmărit şi încercat o grămadă de seriale, unele mai interesante ca altele, aşadar mi-am făcut o listă cu descrierea serialului, părerea mea şi nota dată de mine serialului. Şi m-am gândit ca până la urmă să o postez, dar având în vedere că trebuie să mai lucrez la detalii, voi posta câte un serial sau două pe post.

Grey’s Anatomy (Anatomia lui Grey)– E vorba despre un spital şi nişte tineri, la începutul serialului se află pe ultima treaptă a doctorilor, adică interni. Prezintă lupta lor spre visul lor de a deveni chirurgi, precum şi viaţa lor; De la motivele pentru care au ales să devină doctori, până la viaţa amoroasă, care cred că reprezintă aproape jumate din toată acţiunea petrecută. Aici, toată lumea se culcă cu toată lumea… din greşeală, bineînţeles.

E o dramă medicală în toată regula, e întortocheată, dar reuşeşte să-şi păstreze sensul până în cele mai mici detalii. Din partea mea e un 10 cu minus, minusul fiind pentru dramele mult prea dramatice…  Am consumat o tonă de serveţele în cele 6 sezoane, care încă continuă începând din toamnă…

House MD (House MD)– E vorba despre un geniu, care întâmplător e doctor. El, împreună cu echipa lui (o tipă drăguţă, pare aproape perfectă, un tip de culoare, cam ambiţios, şi un englez cu freză faină), conduc o secţie de “Diagnosticări”. Ei dau de cazuri ciudate, aproape imposibile. Acţiunea se mai învârte şi în jurul vieţilor lor personale, care sunt la fel de întortocheate ca în Grey’s Anatomy. Şi să nu uităm de adicţia personajului principal, care-l poartă în multe locuri ciudate, ale minţii lui şi nu numai… Şi nici nu cred că trebuie să-i mai menţionez replicile absolut geniale…

Un serial care nu dezamăgeşte. Acţiunea nu slăbeşte deloc, în nici măcar un episod, nu te poţi plictisi. Apare sezonul 7 toamna asta şi primeşte un 10 de la mine.

“That was Fritz”


Adio!?… pentru moment


Unde eşti? Ştii, am o inimă, ştiu că ai luat-o cu tine, dar nu-ţi fă griji, voi veni după ea. Nu vreau cu niciun preţ să rămână la tine. Mi-ai luat viaţa, sufletul, acum şi inima? Impertinenţa ta mă cam răneşte, dar o să te ajung din urmă. O să te găsesc şi o să-ţi demonstrez că am dreptate, că iubirea există şi că iubeşti, poate nu pe mine, tu nu mă mai iubeşti, dar în mod ironic încă mai crezi în ea. Ceea ce e absurd, deci care e problema ta de fapt?! Bineînţeles, eu sunt cea lacrimogenă, doar îmi pasă, nu?

Venind vorba, ştii unde e inima mea, de fapt? E acolo undeva, s-a aruncat în mare şi-a început să înoate departe de tine şi de scepticismul tău enervant. E adevărat! Am martori. Nu, ei nu prea vorbesc defel, sunt nişte martori mai tăcuţi…

Nu mă crezi, atunci pleacă în larg şi o vei găsi pitită sub o piatră sau coral, stând departe de oamenii ca tine care vor doar să o distrugă. Adică nu înţeleg cine vă credeţi. Chiar, cine te crezi?… A, da, te crezi mai presus, lucru care spune multe despre tine, fie că vrei, fie că nu.

Spre fericirea mea, a plecat după speranţă, ea nu poate fi găsită decât dacă crezi cu adevărat în ea. Aşa că ştiu pe ce insulă să o caut, cheia cufărului e la mine, iar X-ul de pe harta ta este de fapt fals… Dar cândva tot ne vom regăsi, deja te văd, dar tu nu mă zăreşti căci încă nu ştii să te uiţi, dar când vei învăţa, vei veni alergând doar de dragul amintirilor din trecut… Dar până atunci, îţi trimit o vedere.

XO XO XO,

zOeY