viata

Witness of an autopsy


 

Zilele astea m-am strecurat la o autopsie. Si pot sa spun ca a fost una din acele experiente ciudate, care vrei sa le traiesti, dar nu prea des totusi.

Nu cred ca vreau sa dau la medicina mai departe, dar vroiam sa fiu sigura ca ar fi o sansa sa asist la casapirea unor creaturi fara sa cad lata… Si am reusit, mai mult sau mai putin.

Ziua a inceput relativ devreme… la 9 trebuia sa fim la morga. Am ajuns, ne-am invartit in cateva birouri, iar apoi am sfarsit in sala de autopsii. Inima oricum imi batea nebuneste, doar era ceva nou, iar lumea continua sa ma sperie cu mirosul de formol, care este foarte puternic si deloc placut… Apoi cred ca va imaginati socul meu cand am dat ochii cu un mort dezbracat… “full frontal”.

Unul din doctori ne-a spus cauza decesului, inec, si inca cateva detalii legate de starea cadavrului… Era, bineinteles, palid, iar rigor mortis-ul incepea sa se diminueze. Rigor mortis este starea de rigiditate care cuprinde cadavrul la 3 ore de la moarte si care tine cam 12 ore, apoi incepe sa se “inmoaie” treptat. Cadavrul nostru era decedat de mai bine de 12 ore, caci incepea sa para mai maleabil.

Dupa completarea datelor de rigoare si dupa studierea lui de la suprafata, au inceput sa-l scalpeze. L-au taiat la ceafa, intinzand taietura pana la urechi. Au inceput sa-i traga pielea capului peste fata, caci aveau nevoie de acces la craniu. Au inceput apoi sa-l taie, cu fierastraul… grea munca. Pot doar sa-mi inchipui ce fierastrau aveau daca taia prin oase. Au scos creierul afara, iar noi ne-am holbat putin la cerebel  si la maduva spinarii. Textura creierului parea moale, umeda si inca plina de culoare… nu prea pot spune multe despre ea.

Interiorul golit al craniului era si mai interesant… pe peretele cutiei craniene se vedeau diferite ramificatii, iar in mijloc era un fel de “bolta” osoasa, care ducea ramificatille de-a lungul capului. Datorita sangelui (nu cred ca era altceva), culorile si modelul mi se pareau mult mai neobisnuite si mai fascinante decat sunt probabil pentru altii.

Dupa ce au terminat aici, au trecut la cutia toracica. L-au taiat de la gat, aproximativ, pana la buric. Au inceput sa-l deschida si sa scoata cate un organ pe rand. Pana aici nu am avut nimic, dar mirosul organelor, combinate cu formolul m-au ametit si m-au scos afara vreo doua minute. Mi-am revenit si m-am intors la timp sa ma uit la disecarea ficatului, plamanilor si a inimii. Ficatul nu parea chiar atat de interesant in interior, dar exteriorul lui a oferit cateva informatii pentru studentii la medicina… Inima era ciudata, mai mult ca forma, in rest nu se vedea nimic interesant cu ochiul liber. Plamanii au aratat ca decedatul era fumator pasiv. Cand au trecut la intestine, am mai iesit vreo doua minute, miroseau ingrozitor. Au sfarsit prin a-l reasambla, parte la care nu am mai asistat pana la capat.

Aceasta nu a fost o autopsie completa… mai mult una de rigoare, tinand cont ca stiau cauza mortii. Una completa poate dura pana la 6 ore.

Anunțuri

Things to do (this summer)!!!


Nu am sa-mi scuz lipsa de pe blog, pentru simplul fapt ca e blogul meu personal, dar am sa va spun ca nu am avut chef de el :P.

Dar, acum ca a venit vara, eu, alaturi de doua prietene (Saby, Toby) am pus la cale o lista de chestii amuzante, ca sa ne amintim de copilarie si nu numai. Din moment ce e ultima noastra vara ca minore, adica copile cu acte in regula, ne gandeam sa facem toate chestiile puerile, infantile, imature pe care le gasim interesante.

Am sa-mi scriu lista aici si o sa arat care dintre ideile noastre le-am indeplinit.

Lista e in engleza.

  1. *Wicca (read about)
  2. *Spiritism box (that should be fun at night)
  3. *Sleepovers
  4. Send a mail/mass (one of those random stuff, that people send it to others)
  5. *Establish a club for bored to death people (you can find us on facebook somewhere… lost and ignored as a group)
  6. Scrapbook
  7. *Draw outdoors
  8. *Play cards
  9. *Play games (monopoly)
  10. * Watch Movies
  11.  *Mini Road Trips
  12.  *Knit (attempted… unsuccessfully)
  13.  *Read
  14.  *Learn to play a musical instrument (harmmonica… I think someone got hurt because of my atrocious sounds)
  15.  Do friendship bracelets
  16.  Invent something
  17.  *Make a list about random stuff
  18.  *Do huge soap bubbles
  19.  Do a kite
  20.  Go camping in a back yard
  21.  Water fight
  22.  *Increase your napkins collection
  23.  Play tag in the rain (tag= prinselea)
  24.  *Picnic
  25.  Discover a talent
  26.  * Choreography (I suck at dancing… but I tried, or something)
  27.  *Take pictures, lots and lots.
  28.  *Cook
  29.  *Be nostalgic
  30.  *Make a soundtrack list of your life (objects)
  31.  Buy coloring books
  32.  *Spent a day in library (a couple of hours, then I got bored..)
  33.  Make a collage
  34.  Visit museums
  35.  *Throw a Tea party, dress fancy (I don’t have hats, I had to wear a cowboy hat… not so fancy)
  36.  Do a time capsule
  37.  *Dress completely in black, at night, to scare people when they don’t see you.
  38.  Make Halloween costumes or decorations
  39.  *Origami
  40.  Play with plasticine
  41.  Go to theatre
  42.  *Put the list on blog
  43.  Vlog
  44.  *Draw with chalk
  45.  Play with Hula hoops (they’re damn expensive..)
  46.  *Invent fancy Cocktails (just mix some stuff, if you don’t get sick, it’s good enough)
  47.  Go Paintball (if you have money) – we didn’t had the money
  48.  Go bowling – no money no power
  49.  *Wear hats
  50.  *Karaoke on creepy/difficult songs (did it at night, to scare the crap out of my neighbours)
  51.  Get a hena Tattoo
  52.  Buy a gun with little balls as bullets
  53.  *RESPECT the list!
  54.  Saby, get a bike. – she didn’t get thay freakin’ bike
  55.  *Go to zoo (don’t forget about boats)
  56.  Be fuckin’ happy, always! – boredom is related to happiness, they’re distand cousins or something
  57.  Stay motivated – (With what? With a list? I am clearly psychotic)
  58.  *Reenact your favorite movie (a scene…)
  59.  Make a soundtrack list for your life (people)
  60.  *Learn to joggle – I can totally joggle like 2 stuff and a third one if I’m lucky
  61.  *Do/ Invent/ Play random stuff (do whatever you want)
  62.  Play twist (do paper cones)
  63.  Learn a new card game
  64.  Make house chocolate and invent a new flavor
  65.  Cosplaying
  66.  *Find a site who gives you random numbers
  67.  *Rate passers by (preferably boys) – wasn’t impressed, we had a weak selection..
  68.  *Make prank phone calls – Hello! We’re from Happy death services and we can burry people half the price today
  69.  *Step off a curb with eyes shut, imagine it’s a cliff
  70.  *Burn things with a magnifying glass (is it even possible?) – not with my magnifying glass
  71.  *Stare at the back of someone’s head until they turn around – Freaks?! They looked!
  72.  *Take a walk and record the sounds – nothing interesting..
  73.  *Create your own holiday – Bazooka day, where you can use a bazooka, if you have one. It’s on 7 July
  74. ?

* We did them, at least one of us


L0v3


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

 

Nu cred in iubire. Cel putin, asa cred deocamdata…

Ma gandesc ca e reala, doar ca nu e pentru oricine, si nu oricum.

Cred ca trebuie sa fii o anumita persoana, sa ai o anumita personalitate, ca sa o traiesti.

Cred ca e pe nivele, trebuie sa oferi ceva din tine pentru a trece la urmatorul nivel. Iar cand vei avea curajul sa te dezbraci, atunci vei stii ce e.

Probabil ca te simti ca in varful unui munte. Iti infingi bocancii adanc in stanca, sperand sa mearga totul bine, dar fara sa te gandesti totusi la fiecare pas. Iar cand ajungi, acolo in varf, o sa vezi lumea de sus.

Nu, nu aroganta, ci un fel de intelepciune atotstiutoare, care nu simte nevoia sa impartaseasca cunostintele. Dar desi vezi lumea de sus, tot o sa fie niste nori, care o sa te impiedice sa vezi de unde ai inceput escaladarea.

Si ce e si mai rau, e faptul ca e un varf, incepi pe teren sigur, lat, jos, dar sfarsesti la inaltime, pe o portiune ingusta si abrupta. Incercam sa ne tinem echilibrul cu ajutorul celuilalt, dar e mai greu deca pare, caci balanta tot cade dintr-o parte in alta, pana ne dezechilibreaza si cadem…

Daca avem noroc, supravietuim.

Dar daca am cucerit Everestul, ca mai apoi sa-l abandonam fara o dovada, cred ca vom muri.

Picajul in jos te nauceste. Trebuie sa revii printre muritori si sa redevii unul din ei.

Te intrebi ce s-a intamplat cu celalalt? Cel mai probabil raspuns: Nu vom stii niciodata.

Poate zace mort, printr-o rapa. Poate a devenit o mata afurisita, care printr-un noroc chior a cazut in picioare. Sau poate se zbate intre viata si moarte, iar una din ele va castiga candva, peste ani si ani, cand razboiul se va mai raci. Cel putin spera, cred eu. Caci atatea lupte te distrug, atat de mult… incat nu cred ca iti mai pasa cum se termina, ci cand se termina, odata!.

E o posibilitate sa uiti. Dar e cam nula. Presupune renuntarea la umanitate. Dar mai bine te feresti, mai bine te redresezi, mai bine revii in lumea tuturor. Caci renuntarea presupune imaginatie, inseamna sa tii cu dintii de o amintire, de un gand, de o urma, de un sarut… care au fost, dar nu mai sunt.

 

Dar eu vorbesc ipotetic, asa ca ce conteaza? Eu vorbesc de speranta, de fantezii necunoscute implinite de o singura persoana, de… ei bine, de iubire.

Dar nu-i nimic. Nu are rost sa ne batem capul cu ea. Apare o data la 1000 de ani. E o legenda. E un gand care fulgera mintea tuturor, ramane in capul catorva si apartine unuia. E o enigma, caci nimeni nu a avut-o vreodata cu adevarat.

Si daca a avut-o, atunci nu mai exista. Si daca mai exista, cu siguranta ca nu sta undeva sa povesteasca despre ea. Caci cine ar vrea sa povesteasca despre ceva ce are si poate trai

Later Update:

P.S: In postul trecut vorbeam despre cat de mult ma enerveaza iubirea. Acum scriu despre ea. Toata chestia e la fel de confuza si pentru mine <_<.


Love versus Friends


La dracu’! Oamenii’s tampiti.

Daca mai aud un singur lucru’ legat de iubire cred ca o sa strang persoana aia de gat.

Iubirea= hormoni+ tensiune sexuala+sex

Prietenie= Tu+ El/Ea+ sinceritate

 

Singura diferenta dintre ele ar fi lipsa de sex dintr-o prietenie (asta daca nu esti prieten cu beneficii, care sunt mai greu de intretinut decat par. Cel putin din ce am auzit)

De fapt nu vreau sa vorbesc neaparat de iubire, vreau sa vorbesc de prietenie:

Mie mi se spune ca sunt sucita de cand ma stiu, dar nu eu sunt cea care practica monogamia in relatia de prietenie. Pur si simlu nu o pricep. De ce ai indeparta o groaza de prieteni, doar pentru a avea unu’ singur, cand ii poti avea pe toti. De ce? (ii poti avea pe toti?) Pentru ca prietenia nu are reguli de cuplu, iti imparti eu-l, dar ramai tu insuti, dar fara tragedia inselarii. Prietenia e sacra. Cred ca daca ar fi sa devin o persoana religioasa, probabil as slavi posibilitatea de a avea o conexiune cu toti ceilalti, de a suna pe cineva cand vrei sa plangi, cand vrei sa te plangi, cand vrei sa razi, cand vrei sa le spui ca te-ai indragostit, sau orice alta porcarie de gand care iti vine in cap, dar care stii ca ar fi ascultata macar de unul din ei…

Dar nu, lumea e dobitoaca. In loc sa fim creaturi logice, care chiar cauta conexiune (fiindca asa suntem noi programati, nu? Nu asa spunea un geniu decedat?), ei se inchid intr-o prietenie cu o singura persoana, dandu-i pe ceilalti la o parte.

Pai stiti ce, eu nu ma mai lupt, va dedic o melodie:

Din nefericire, doar refrenul si inca cateva versuri vi se potrivesc (voi, celor care va inchideti in voi si exasperati, dar nu-i nimic, refrenul e baza)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

P.S: Isn’t life enough of a challenge? Then why do we keep adding more? Are we fuckin’ idiots?

 

Later Update:

Stiti, cred ca incep sa merg anti-love. Adica eu personal sunt inca minora, majoritatea prietenilor mei la fel, asa ca nu inteleg de ce toti sunt obsedati de iubitii/iubitele lor. Daca de acum imi fac griji legate de relatii complicate si dramatice, ce naiba o sa fac in 10 ani? Ca eu nu vreau casa aia mare din suburbie, cu iubitul din liceu care ma inseala si 2 plozi care ma urasc. Dar hei, poate sunt singura care gandeste asa din anturajul meu, cine stie, doar intotdeauna m-am vrut „special” :|.

Oricum, sper sa-mi mai treaca sentimentul constant de lovire a cuiva cu capul de un perete…

 

 


Viaţa unei muşte…


Era o zi ca oricare alta, cu o mica mare diferenta. Era vacanta! Raiul adolescentilor care nu mai pot indura inca o secunda din cele … secunde dintr-o zi cu sapte ore obositoare si stresante. “Chiar, oare cate secunde au orele de scoala?… Au douazecisicinci de mii doua sute de secunde dintr-o zi cu treizeci si sase de mii de secunde, exceptand somnul in care nu fac mare lucru pentru societate, deci la naiba, nu-i corect. De ce sa ma strofoc o buna bucata din viata mea invatand, oricum daca ajung la batranete voi uita totul si voi fi senila… Viata nu-i corecta.“

“Numai gandul la urmatoarea saptamana imi da o senzatie de frica necontrolata. Poate pot chiuli, parca am febra”, spun eu ridicandu-mi mana la frunte sa verific. “Sau poate nu, am mainile gheata, tocmai m-am jucat cu zapada din balcon. Cat de trist sa cresti, nici sa ma mai joc singura cu zapada undeva afara nu mai e normal. Conform statisticilor, unul din cinci parinti si-ar duce adolescentul la psiholog daca l-ar vedea jucandu-se singur cu jucarii. Pe vremea lui Pazvante Chioru’ nu erau spitale, nu erau clinici inutile in care iti dai casa pentru un consult sau doua pastile colorate cu vitamine pentru diferite parti ale corpului (acum zau, e hotie la drumu’ mare, adica oricum veti muri, stiu, e trist, nu sunt eu sadica, e doar realitatea asta doboratoare, care cade peste noi ca o bucata mare de adevar spatial), nu era mai nimic pentru saptezeci la suta din populatie si totusi traiau afurisitii de oameni pan’ la nouazeci.”

Intre timp, se auzea un bazait enervant de undeva de langa fereastra, lucru care insemna o tortura chinezeasca pentru mine, care vroiam liniste completa si acordurile unui solist pe fundal… Camera mea era albastra si patrata, cu duzini intregi de postere aiurite, cu cantaretii care aratau bine doar pe pata aceea veche de cerneala. Cu un fotoliu confortabil, mare si vechi. Avea cel putin doua deceni la activ, avea o istorie indelungata in arcurile lui ruginite dupa sute de sarituri de pe dulap. Avea o patura galbena cu pete pe el. Era oribil din orice unghi te-ai fi uitat. Dar era atat de confortabil… Mai am un birou, gramezi de “mutunaci” colorati si prostioare reprezentative existentei mele in propria mea camera. Era calda, tot timpul calda. Era ca un barlog. Da, barlogul meu drag, luminat cu istoria orelor nedormite, cu toate cuvintele dragii mie, cu toate cartile mele, cu o parte spirituala din mine, dar inchisa intre patru pereti.

Se spune ca daca ai sentimente puternice in timp ce esti intr-un loc familiar si inchis, toate sentimentele se vor scurge din tine si vor intra in pereti. Peretii sunt sacri. Peretii sunt siguranta si teroarea oamenilor. Te pot proteja, te pot ucide. De aceea inchisorilor li se fac atat de multe slujbe. Cele mai negative sentimente sunt stranse intr-un spatiu restrans, cand ele sunt de o intensitate aproape fantastica. Groaza detinutilor care nu vor mai iesi niciodata, nebunia celor care vor fi executati, setea de razbunare care pune stapanire pe majoritatea celor inchisi. Sunt simtiri grave care se intensifica, care lasa peretii imbacsiti cu teroare, care se deslantuie inevitabil asupra urmatorilor delicventi… Dar destul despre inchisori, haideti sa vorbim despre noul meu animalut de casa. Care e de fapt insecta, dar noua mea insecta de casa nu suna bine, mai ales ca e o musca. O musca idioata care-si da cu capul de toti peretii, literalmente. Vrea cu toata pasiunea si forta de care dispune sa sparga relativ noul meu geam termopan. Lucru imposibil. Si sa fim seriosi, e mult prea mica pentru o astfel de munca, nici eu nu pot sa-l clintesc cand imi poticnesc fruntea plictisita de sticla rece…

Iar ea incearca sa iasa, fara sa gandeasca ca daca s-ar aseza, daca si-ar lasa capul intr-o singura pozitie care ar putea permite vizualizarea, ea ar vedea usa deschisa si balconul larg deschis care se avanta in spatele ei, momentan, in toata splendoarea lui de usa deschisa. Ma intreb, cat de des suntem noi muste? Poate uneori cand luam decizii pripite si incepem sa ne izbim ca nebunii de geam, uitam sa ne uitam in jurul nostru ca sa vedem si cealalta nenorocita de usa, la fel de deschisa si poate chiar mai aproape.

Deci cat de des esti musca?

Eu am fost in ultima vreme o musca mult prea zapacita, m-am izbit de geam de atatea ori incat era sa-mi pierd viata. Ca sa nu mai spun ca nu am putut sa mai vad ceva in jurul meu pentru cateva ore. Si nici sa nu va povestesc de durerea de cap pe care inca o mai am. Dar trebuie sa avem grija, cati dintre noi ramanem fara aer, intr-un final? Si cati dintre noi se tin departe de panza paianjenului din umbra?

Inca nu stiu raspunsul, dar il caut.

Iar mustii i-am deschis geamul, ca sa fiu draguta de data asta. Poate candva, o alta musca, se va uita in jurul ei si ma va vedea pe mine izbindu-ma, iar ea ma va ajuta, imi va arata calea sau va gasi pe cineva care sa-mi deschida geamul… Dar nu ma pot baza pe asta, nu, nu pot. Desi e frumos sa te gandesti ca undeva e o musca care are grija mereu sa ai geamul deschis, nu poti sa fii mereu atat de chior si poate putin dobitoc…

Dar asta este alta poveste, eu raman la mine si muzica mea, la peretii mei albastrii si la izbitul de geam…

 


Primul meu Blog-meet


A fost ultimul blog meet din 2010 si s-a tinut intr-un local: “La Pasaj”, pe 23 Decembrie. (spatiul si timpul sunt ca fapt divers :))

Bineinteles, eram intimidata de moment si eveniment. Stateam in scaunu’ meu si nu spuneam nici pas, ascultam si inregistram…

Nu am fost extraordinar de multi, dar toti se cunosteau intre ei. Pe cand eu, il stiam pe Adi, de care m-am agatat iremediabil :))… La un moment s-au incins spiritele, toata lumea vorbea de ceva, iar apoi de altceva. Incercam sa tin pasul, dar bretonul imi intra constant in ochi, iar haina nu statea nicicum pe mine. Eram ametita (lipsa somnului, nu altceva) si incercam sa retin macar unul din blogurile spuse de colegu’ de langa…

Ca de obicei, am uitat instantaneu numele tuturor, lucru’ nu tocmai dragut, dar e unul din talentele mele atunci cand fac cunostinta cu cineva… Trecand peste, ideea mea era sa fiu tacuta, fiindca eram noua si toate cele :)… Si macar asta am reusit.

 

P.S: Asta a fost un fel de recenzi-opinie intarziata.


Damn God!*


 

Am incercat sa sa scriu un post pe tema asta de multa vreme, dar nu pot nicicum sa scriu ceva exact fara sa-mi sara ţandăra…

Asadar, de ce mi se pare mie lumea din ce in ce mai religioasa… De ce?! Si de ce Dumnezeu? De ce doar crestin? De ce el?!

Inteleg ca e criza, ca problemele se tin lant pe plan financiar, psihic, familial etc… Dar de ce neaparat acel Dumnezeu crestin, care a creat intreaga lume, munti, copaci, rauri, lacuri, triunghiul bermudelor, creaturile, in mai putin de 7 zile? De ce e el cel mai important?

Nu am fost niciodata o persoana religioasa, desi bunicii mei sunt/erau, iar parintii mei sunt, unul chiar cu teologia ca facultate… Dar niciodata nu am putut sa cred in cineva care a creat lumea in 6 zile amarate (care trec cam repede mai nou) si care ne lasa liberi sa luam toate decizile, dar care totusi ne spune ce e bine si ce e rau. Ne spune in mod indirect ce si cum sa facem, dar noi luam totusi decizii gresite, iar el ne pedepseste atunci. Peste tot cande vorba de razbunare, el ne spune (prin niste carti antice si de demult) ca nu e bine sa-ti faci singur dreptate. Bine, pana acum de-acord, dar persoanele acelea care au fost omorate fara niciun motiv de ce au trebuit sa fie motivul disperarii/ nebuniei/ nervilor lui/ei? Razbunarea nu e buna, dar atunci cum ar trebui sa ne simtim cand un idiot ne injunghie prietenul de fata cu noi (de exemplu)? Noi nu avem voie sa ne razbunam, dar idiotul are voie sa mearga mai departe fara sa pateasca nimic. Nu mi se pare corect. Si acesta nu e singurul exemplu, dar incercam sa dau unul mai subiectiv, dintr-un anumit punct de vedere, si care sa nu se refere la milioane de oameni decedati…

Poate sunt eu mai batuta in cap, cine stie, doar geniu nu am ajuns sa fiu pana acum…

Si multa lume se cearta cu el, deoarece el ne cauzeaza durerea… Dar cu cat cresc mai mult, cu atat cred ca Dumnezeu este scuza pentru speranta puerila, indiferent de varsta, si pentru durerea din lumea ce ne inconjoara. Ne prefacem ca nu vedem asta, il slavim si-l preamarim, prefacandu-ne ca nu vedem… Da! Asta e el, o scuza ca noi sa nu ne simtim vinovati, caci el va lua vina asupra lui. Daca va uitati cu atentie la stirile generale care au legatura cu moarte, razboi, durere si terorism, toate se invart in jurul religiei, iar acestea sunt cele mai mari probleme ale sec XXI. Deci daca religia ne cauzeaza asa multa durere, de ce o lasam sa ne invadeze lumea in halul asta?

M-am saturat de aiurelile astea religioase, sincer. M-am saturat sa ma lovesc de religie in ora de desen sau stiinte, fara sa aiba vreo logica sau insemnatate. La naiba cu ea, doar “let it be” si cine moare bine, cine traieste bine. Oricum religia nu face vreo diferenta pozitiva in viata mea. Nciodata nu a facut si probabil niciodata nu o sa faca ceva care sa-mi schimbre “credinta”. E doar o alta chestie cu amploare in lumea asta, la fel ca sportul, sanatatea, amuzamentul, munca, literatura…

La urma urmei, cine l-a pus sa-si sacrifice fiul? Nu l-am rugat eu sa si-l catere pe o cruce si sa moara in dureri, ca mai apoi sa-mi scoata timp de 2000 de ani ochii cu sacrificiul lui.

Fara suparare pentru cei care cred, dar privind dintr-o perspectiva obiectiva si putin cinica, acesta e adevarul…

P.S: Sugestiva poza…

– Eve: Avortul e o crimă.
Dr. House: E adevărat. E o viaţă şi tu ar trebui să o iei.
Eve: Fiecare viaţă e sfântă.
Dr. House: Haide, vorbeşte cu mine. Nu-mi cita sloganuri de pe maşini.
Eve: E adevărat.
Dr. House: Nu înseamnă nimic.
Eve: Înseamnă că fiecare viaţă contează pentru Dumnezeu.
Dr. House: Nu pentru mine. Nu pentru tine. Şi judecând după numărul de dezastre naturale, nici pentru Dumnezeu.

– Dr. House: Dacă vorbeşti cu Dumnezeu, eşti credincios. Dacă Dumnezeu vorbeşte cu tine, esti nebun.

* Al naibii Dumnezeu