Posts tagged “viitor

M-am saturat…


tired_of__you_by_shadesofeleven

 

M-am săturat să trăiesc la infinit acelaşi vis neîmplinit, m-am săturat să mă ascund în şoapte, oricum, încuiate într-un cufăr mult prea vechi într-o insulă fără hartă… Aş vrea ca lumea să ştie că am trecut pe aici, să las o urmă în zăpada rece ce ne topeşte de fapt sufletul… Şi caut cu disperare motive sa mai trăiesc… Dar n-am murit, oare? Un conflict interior, ceva fără viitor, cuvinte pierdute în noapte totul în umbra unor şoapte… Aş vrea să mai trăiesc, aş vrea să zâmbesc, dar amintirile mă înăbuşesc, visele mă copleşesc, iar suspinele umbrelor mă înnebunesc… Dar trăiesc, încă trăiesc…

 

 

* scris in 2009


Dream nights…


Mai stiti cand ma plangeam ca nu am aflat finalul povestii? Adica aici.

Ei bine, sesiunea de nopti nedormite fara motiv a inceput un alt sezon in acest an si am gasit frecventa :X, 89,40.

De data asta am dat peste povestea a trei surori, Sophy si inca doua, venite de undeva de la tara, ca sa munceasca ca servitoare la o batranica dura si inteleapta.

In prima noapte am ascultat povestea unei surori, K…, care era indragostita de cineva care a uitat sa-i scrie. Asa ca era constant suparata si nimeni nu stia de ce…

Apoi, in a doua noapte, a fost povestea lui Sophie, surioara cu voce de aur, care a fost luata in vizor de batranica si pusa sa cante la petrecerea ei. Dupa ce a fost remarcata de directorul unui teatru, batranica cea dura a incurajat-o sa accepte, caci ea nu va mai fi prea mult pe aici ca sa le ocroteasca, asa ca e bine sa profite de talentul ei pentru bani… Iar in a treia noapte i-am descoperit febletea, un anume Ludvic, despre care nu am apucat sa aflu multe, caci nu am mai avut somn decat dupa finalul programului.

Daca mai aflu ceva, va anunt :D.


Silly quote of the… day/week/month… depends… I


„An apple a day, keeps the doctor away. But if the doctor is cute, screw the fucking fruit.”


Gandeam (stiu, ce chestie)…


… cat de tare poate fi ca pot sa scriu despre ce vreau cand vreau fiindca am blog?

Va spun eu, foarte tare :))

Asa ca vroiam sa va anunt de puterea mea speciala si, care nu mai e tocmai secreta.

Uite o poza:

 

Si mai vroiam sa va spun ca am racit. Din nou. Si ca sunt atat de plictisita in ultima vreme…


Epic 101


Match made in heaven… Soul mates.

There was something fishy about them. I knew it!

P.S: Apasa pe imagine ca sa vezi mai bine. Abilitatile mele pe computer nu au invatat detaliile, inca… asa ca nu-mi iese nimic tehnic cum vreau eu… MLIA (pentru cei ce stiu)

P.S2: Daca vreti sa incercati cu aleasa/alesul vostru => Love Meter … Be my guest 😀


Hamsteri: I-am donat… adio.


Au fost donati, deci articolul nu mai e valabil. Multumesc! 🙂

In urma aventurii lui Clyde, tatal hamster, cu Bonnie, mama hamster, au rezultat niste mingi de blana adorabile.

Initial erau vreo 10, dar dupa 3 saptamani dificile, mai am 4 hamsteri sirieni.

Daca sunteti din Sibiu si doriti unul, contactati-ma la…

Puii au 3 saptamani, si arata cam asa: unul complet alb cu ochii rosii; unul alb cu gri cu ochii mari si negri; unul alb cu maro cu ochii rosii; si unul alb cu o culoare momentan nedefinita, cu ochii rosii, cred.

Rog seriozitate si un camin bun, altfel nu vi-i dau. Au nevoie de ingrijire si atentie, ca altfel nu se leaga acea legatura dintre om-hamster, si va alegeti cu irascibilitate si muscaturi de frica (nu foarte dureroase in majoritatea cazurilor).

Contrar opiniei generale, a avea un hamster necesita ceva responsabilitate, asa ca nu o sa va amagesc cu notiunea de “daca are mancare, te iubeste”.

Daca vreti mai multe informatii si daca aveti intrebari, le puteti lasa si in comentarii :).

P.S: postul nu este o gluma, asa ca doresc seriozitate. Multumesc ^_^.


L0v3


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

 

Nu cred in iubire. Cel putin, asa cred deocamdata…

Ma gandesc ca e reala, doar ca nu e pentru oricine, si nu oricum.

Cred ca trebuie sa fii o anumita persoana, sa ai o anumita personalitate, ca sa o traiesti.

Cred ca e pe nivele, trebuie sa oferi ceva din tine pentru a trece la urmatorul nivel. Iar cand vei avea curajul sa te dezbraci, atunci vei stii ce e.

Probabil ca te simti ca in varful unui munte. Iti infingi bocancii adanc in stanca, sperand sa mearga totul bine, dar fara sa te gandesti totusi la fiecare pas. Iar cand ajungi, acolo in varf, o sa vezi lumea de sus.

Nu, nu aroganta, ci un fel de intelepciune atotstiutoare, care nu simte nevoia sa impartaseasca cunostintele. Dar desi vezi lumea de sus, tot o sa fie niste nori, care o sa te impiedice sa vezi de unde ai inceput escaladarea.

Si ce e si mai rau, e faptul ca e un varf, incepi pe teren sigur, lat, jos, dar sfarsesti la inaltime, pe o portiune ingusta si abrupta. Incercam sa ne tinem echilibrul cu ajutorul celuilalt, dar e mai greu deca pare, caci balanta tot cade dintr-o parte in alta, pana ne dezechilibreaza si cadem…

Daca avem noroc, supravietuim.

Dar daca am cucerit Everestul, ca mai apoi sa-l abandonam fara o dovada, cred ca vom muri.

Picajul in jos te nauceste. Trebuie sa revii printre muritori si sa redevii unul din ei.

Te intrebi ce s-a intamplat cu celalalt? Cel mai probabil raspuns: Nu vom stii niciodata.

Poate zace mort, printr-o rapa. Poate a devenit o mata afurisita, care printr-un noroc chior a cazut in picioare. Sau poate se zbate intre viata si moarte, iar una din ele va castiga candva, peste ani si ani, cand razboiul se va mai raci. Cel putin spera, cred eu. Caci atatea lupte te distrug, atat de mult… incat nu cred ca iti mai pasa cum se termina, ci cand se termina, odata!.

E o posibilitate sa uiti. Dar e cam nula. Presupune renuntarea la umanitate. Dar mai bine te feresti, mai bine te redresezi, mai bine revii in lumea tuturor. Caci renuntarea presupune imaginatie, inseamna sa tii cu dintii de o amintire, de un gand, de o urma, de un sarut… care au fost, dar nu mai sunt.

 

Dar eu vorbesc ipotetic, asa ca ce conteaza? Eu vorbesc de speranta, de fantezii necunoscute implinite de o singura persoana, de… ei bine, de iubire.

Dar nu-i nimic. Nu are rost sa ne batem capul cu ea. Apare o data la 1000 de ani. E o legenda. E un gand care fulgera mintea tuturor, ramane in capul catorva si apartine unuia. E o enigma, caci nimeni nu a avut-o vreodata cu adevarat.

Si daca a avut-o, atunci nu mai exista. Si daca mai exista, cu siguranta ca nu sta undeva sa povesteasca despre ea. Caci cine ar vrea sa povesteasca despre ceva ce are si poate trai

Later Update:

P.S: In postul trecut vorbeam despre cat de mult ma enerveaza iubirea. Acum scriu despre ea. Toata chestia e la fel de confuza si pentru mine <_<.