Posts tagged “poezie

Tot coboară..


drowning_by_kle_m

Tot coboară ei din cer

Şi mă lasă fără aer

Când îi văd venind agale

Pe străduţa de la vale,

 

Vin toţi unul câte unul

Şi nu m-ar ignora niciunul,

Se împing şi forfotesc,

Mă speriu apoi şi mă trezesc.

 

Şi mă văd înghesuită,

Îndurerată, chinuită…

Mă văd prinsă într-un coşmar,

Fiind martoră la propriul ritual,

 

Unde stau mereu în centru,

Iar ei, la mai puţin de un metru.

Se holbă şi mă înghiontesc,

De nimeni nu-mi mai amintesc,

 

Iar ei încearcă disperaţi

Şi se îngrozesc, stupefiaţi,

De cum arată realitatea

Şi cum percep eu simplitatea.

 

Ei sunt toţi cam îmbrăcaţi,

Dar voi să nu mă judecaţi,

Căci nu mă refer în exterior,

Unde vreau să le dau un picior,

 

Ca să le arăt ce simt,

Fără să încerc să-i mint.

Dar încet eu presimt,

Că-mi vor da cu flint…

 

Nu le pasă,

Nu gândesc,

Nu simt,

Nu se amăgesc.

 

Sunt sinceri,

Sunt direcţi,

Sunt nişte stânci,

Sunt tot aşa, încă de atunci…

 

De atunci, demult,

Când totul era un tumult,

De vorbe, zgomote, înşirate,

Dar toate, toate separate.

 

 

*Scrisa in 2011


Jumătăţi complementare. Înger şi demon.


 

Frigul o înconjura,

O ataca şi o îngâna,

Iar ea, cea liniştită,

Stătea şi doar cânta.

Îsi ducea gândul cu o notă,

Noaptea o prindea în joc,

Lăsa vântul să o-ntreacă,

Spre al morţii joc de foc.

 

Dar focul o ardea,

Frigul o-ngheţa,

Dar el stătea şi îndura

Prins! de mişcarea sa.

Mişca arcuşul,

În sus, În jos,

Îl lăsa purtat de gândul,

Gândul lui cel de prisos.

 

Căci ei nu prea-i mai păsa

Şi pe vioară o agasa

Căci cum putea ea doar aşa

Să uite de privirea sa

 

Privirea lui ucigătoare

Mai mereu întrebătoare

Cum de s-a întâmplat acum

Ca el să poarte acel costum

 

Să-şi poarte inima îngheţată

Care trebuie alintată

Iar mai apoi uitată

Căci devine dezgustată…

 

De tot ce se întampla în jur

Când devenea acel om:

Arogant şi agasant, imatur…

Prea enervant.

 

Dar nu-i nimic,

Ea accepta,

Căci ei erau înger şi demon

Jumătăţi complementare.


Punţi alăturate… II


Le înjunghie,

Prin schingiuire,

Când sunt la ananghie,

Când fac vreo nelegiuire.

 

E crud şi insensibil,

Nu-i deloc accesibil,

Cand ceilalţi imploră,

El doar îi ignoră,

 

Pe cei nelegiuiţi,

Dar care pot fi înlocuiţi,

Iar mai apoi îmblânziţi,

Neputând fii răzvrătiţi.

 

Căci aşa e realitatea,

E doar simplitate,

E doar durere însângerată

Şi nu tot timpul disperată.

 

Căci îndurăm şi continuăm

Şi de ei nu ne luăm,

Ei sunt mari şi importanţi,

Noi suntem mici, insignifianţi.

 

Acesta e finalul lor,

Acesta e finalul nostru:

Doua punţi separate

Dar totodată alăturate.


Punţi alăturate… I


Se învârt, dansează,

Nişte piruete jonglează,

Cu luminiţe mici,

Toate venind, de departe de aici.

 

Mai stau să tresară,

Lumina lunii le înconjoară,

Dar el vine pe furiş

Şi se ascunde în luminiş.

 

El cam tot acaparează,

Lumina o cam micşorează,

Dansurile încetează,

Iar întunericul o demonstrează.

 

Demonstrează că a venit,

Că a venit să ia sfârşitul,

Dar umbrele ce tot jonglează

O scot la capăt, luminează.

 

Luminează printre ramuri

Gândurile cu aventuri,

Apoi pe toate le sugrumă

Şi spre moarte le îndrumă.

 

Căci el nu se mai ascunde,

Ucide totul în secunde,

Nu mai lasă vieţi deşarte,

Care să se creadă aparte.


Suflet Cu Renume


 

Işi uită, dar-şi aminteşte,

Că totul nu mai întinereşte.

 

 Se tot pierde în zare,

Ochii-i devin mărgăritare,

 

 Mărgăritare adânci,

Dar tari, ca nişte stânci.

 

Căci ochii lui cei înmuiaţi

Se sparg, vii, ca nişte disperaţi.

 

Iar apoi plânge şi râde,

De cele absurde,

 

Zbiară, şopteşte,

Cu culmile răzleţe.

 

Învie şi omoară,

Viaţa regelui de odinioară,

 

Viaţa regelui din el

Ce se trezeşte, cam tot din el…

 

Apoi vine şi zboară,

Se împiedică, coboară…

 

Se apropie, dispare,

Revine fără încetare.

 

Apoi vine şi pleacă,

Se-nchină se-nalţă,

 

Se ofileşte, înfloreşte,

Dar mereu străluceşte

 

Căci el va rămâne,

Suflet cu renume.

 


Doar o umbra nula.


Durerea mea

Imi striga non- stop,

Dar sincer va spun

Sa o astampar, Nu Pot!

 

Totul ma inconjoara,

Ma acapareaza, ma omoara.

Se intind si desprind,

Si fug la goana gafaind.

 

Si se intorc cu noroc

Si ma inghit pe loc

Si ma sorb dintr-o privire,

Cu o umbra pala de mahnire.

 

Iar eu ma avant in abis

Si-l gasesc ca pe un vis,

Cu-o greseala colosala

Il traiesc, frivola find.

 

Dar ma trezesc apoi buimaca,

Insangerata, indurerata…

Si ma ridic iar in picioare

Ca sa plec din nou la vale.

 

Acolo voi gasi un loc,

Un loc cu un dragut de foc,

Ce ma va incalzi pe loc,

Ca mai apoi sa faca “poc”.

 

Nu stiu cum de s-a intamplat,

Stiu doar ca mi-a pasat,

Ca el s-a dus si s-a ascuns

Si la mine n-a ajuns.

 

Dar il monopolizez,

Fara sa stiu ca-l cam ranesc…

Dar el tace si ma-ndura,

Caci “sunt doar o umbra nula.”


Repetă, încearcă, ameţeşte şi iubeşte!


LIFE

Un gând,

Un vis,

Mai târziu şi o privire.

O amintire şifonată,

O întâlnire ratată.

Un alt gând,

Alte vise,

Alte priviri oarbe,

Alte amintiri,

Alte întâlniri,

Apoi un zâmbet,

Şi un sărut,

O îmbrăţişare,

Şi-un amurg.

Un gând de rău augur,

O noapte albă,

Şi un sfârşit.

O inimă crăpată,

Tare pătată.

Plină ochi de sentimente

Abureli şi amintiri.

Se încheie deodată

Şi renaşte de-ndată,

Cu o mare uitare.

Fie că vrea,

Fie că moare,

Ea se trezeşte.

Şi cu o mare grandoare,

Repetă totul din uitare…