Posts tagged “inimioare

Macar de Ne-am Cunoaste


heart

De fapt te cunosc, te văd oriunde mă uit. Dacă stau să privesc fix ceva, îmi pot imagina părul tău rebel şi brunet în timp ce privirea ta mă reperă vag prin mulţime. Eu le văd negrul lor pierdut. Poate chiar s-a întâmplat să treci pe lângă mine, să fii real şi nu doar o amintire, dar poate închideam ochii pentru câteva momente atunci când erai în preajma mea. Poate îmi era frică că nu erai la fel ca în capul meu. Eu te vreau mereu aşa, într-un singur fel. Dar e greşit, pentru că în mintea mea tu eşti cum vreau eu, dar în realitate eşti doar o poză ştearsă alb negru… vreau să te văd ca pe o utopie a perfecţiunii într-o oglindă oarecare, dar doar o secundă, pentru că ştiu că vei rămâne doar aşa. O reflexie împietrită într-o poză…

Adică ce rost ar avea să-mi sfâşii singură inima când te voi vedea altfel? E o laşitate, ştiu, subconştientul îmi repetă asta de parcă am săvârşit o crimă. Nesuferitul, nu mă lasă, vrea să-mi depăşesc frica aceasta insipidă, după cum o numeşte el. Mă mai lupt puţin cu alter-egoul meu malefic, încercând din răsputeri să deschid ochii spre prezent. Măcar am câştigat o amărâtă de bătălie, căci războiul nu am şanse. M-am oprit fără să vreau în loc, strada aceasta îngustă duce doar înainte, spre bulevard, iar pe aici îşi face veacul un căţeluş cam jigărit, care se uită cu ochii mari la mine, şi mă întreb de ce? Parcă şi el ar vrea să-mi reproşeze ceva, dar nu-l ascult, plec, căci mi-am pierdut războiul, l-am văzut mergând înainte, iar între timp, oglinda s-a spart, cu o rabufnire ciudata, un tipat ascutit, ciobul s-a stins…

Reclame