Jumătăţi complementare. Înger şi demon.


 

Frigul o înconjura,

O ataca şi o îngâna,

Iar ea, cea liniştită,

Stătea şi doar cânta.

Îsi ducea gândul cu o notă,

Noaptea o prindea în joc,

Lăsa vântul să o-ntreacă,

Spre al morţii joc de foc.

 

Dar focul o ardea,

Frigul o-ngheţa,

Dar el stătea şi îndura

Prins! de mişcarea sa.

Mişca arcuşul,

În sus, În jos,

Îl lăsa purtat de gândul,

Gândul lui cel de prisos.

 

Căci ei nu prea-i mai păsa

Şi pe vioară o agasa

Căci cum putea ea doar aşa

Să uite de privirea sa

 

Privirea lui ucigătoare

Mai mereu întrebătoare

Cum de s-a întâmplat acum

Ca el să poarte acel costum

 

Să-şi poarte inima îngheţată

Care trebuie alintată

Iar mai apoi uitată

Căci devine dezgustată…

 

De tot ce se întampla în jur

Când devenea acel om:

Arogant şi agasant, imatur…

Prea enervant.

 

Dar nu-i nimic,

Ea accepta,

Căci ei erau înger şi demon

Jumătăţi complementare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s