O Foaie Lunga (alta Cleena)


„La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate – nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred…
 

… Acum ma simt groaznic, toti din jurul meu m-au mintit intr-un fel sau altul. Mai intai a fost tatal meu, care mi-a spus ca Beatrice nu era de fapt mama mea adevarata, era de fapt sora mamei mele. Am fost oripilata cand am auzit asta, toate serile cand venea sa-mi pieptene parul, felul in care ma privea de parca as fi lumina ochilor ei, de fapt, aceasta era privirea parinteasca plina de grija, cand ea era defapt matusa mea. Poate pentru uni lucrurile acestea par aberatii, dar chiar toata lumea ma uraste, intr-un fel sau altul?

Mama si matusa mea au fost gravide in acelasi timp, doar o coincidenta nevinovata din moment ce parintii lor le-au aranjat casatoriile in acelasi timp. Din pacate, casatoriile erau gata stabilite cand Beatrice, matusa mea, si Ariana, mama mea, au aflat de viitori lor soti. Beatrice se indragostise de mult timp de Sir Calvagh, promisul mamei mele. Era un gentleman adevarat, foarte carismatic si bland cu supusii lui. In schimb, varul lui, Sir Cathal, era aproape opusul, putea si el sa fie prezentabil, dar era cam iute de manie. Imediat dupa nunta ele au ramas insarcinate. Asupra conacului in care locuiam a avut loc un atentat destul de periculos, a fost o banda imensa de talhari, s-au strans mai multe tabere la un loc cu acelasi scop, de-a fura vestita avere a Conacului Gormlaith, in care, bineinteles, locuiam. Beatrice si Ariana au fost protejate si in siguranta. Dar puteau sa vada foarte bine lupta…

– Acum ai sa mori, nenorocitule. Spuse sir Calvagh napustindu-se asupra sefului bandei de talhari.

– S-o crezi tu, nobil afurisit. El fiind calm putu sa fie mai rapid si mai bine pregatit in fata atacului nepregatit al nobilului.

Dar Calvagh reusi totusi sa se fereasca la timp si sa alunece intr-o parte. Dupa cateva momente de lupta stransa totul se termina in fata ochiilor Arianei care privea lupta de departe, neputand face nimic. Sir Calvagh fusese rapus.

– Nuuu! Nu el, oricine, dar nu el. Si Ariana il iubise…

– Le-am gasit ascunzatoarea sefule, spuse la un moment dat unul din talhari, care era apropiat de seful lor. Si i-am omorat pe toti cei din calea noastra, dar ar fi bine sa ne grabim…

Ariana dupa o vreme s-a stins si ea, dar nu inainte sa ma aduca pe lume. Peste cateva zile, Beatrice a adus si ea pe lume un copil, dar l-a adus aproape mort. De aceea nici nu a mai rezistat mai mult de cateva ore negre pentru servitorii din conac.

– Vai, nu, a murit. Micuta domnisoara a nobilei noastre s-a dus.

– Ce ne facem, sir Cathal?

Cathal era distrus, propria fiica ii murise in fata ochilor fara ca el sa poata face ceva. Desi nu prea arata lucrul acesta, chiar o iubea pe Beatrice.

– Cred ca ar fi mai bine, daca am schimba bebelusi, spuse cu o voce tremuranda din cauza propriei idei atat de neortodoxe.

– Credeti ca e bine asa?

– Da! Cum crezi ca va rezista Beatrice daca afla ca pana si fiica ei a murit? Asa e cel mai bine, nu-si va da seama, au doar doua saptamani diferenta. Spunea toate lucrurile acestea de parca ar incerca sa se convinga pe sine insusi ca e totusi mai bine sa-si minta sotia.

Intr-un final, toti au fost de acord sa ne schimbe, astfel eu am ajuns sa cred la fel ca Beatrice ca suntem mama si fica. Beatrice m-a botezat Cleena.

          Beatrice se trezise din greseala in miezul noptii si observa cu stupoare ca sotul ei nu e langa ea. I se parea neobisnuit, asa ca s-a gandit sa vada unde e. Era in camera cu semineul, datorita focului intetit de curand a observat ca era el si cu cativa din slujitorii mai batrani, care-i tineau in mod ciudat companie.

– Sir Cathal, sunteti sigura cu domnisoara Beatrice nu banuieste nimic? Fara suparare, dar domnisoarele nu seamana intre ele…

– Despre ce naiba vorbesc? Isi spuse Beatrice in soapta.

– Ce-i drept, nepoata mea Cleena e din ce in ce mai nazdravana, la fel ca raposata sora a sotiei mele. Are aceeasi figura si aceeasi culoare a parului. Pana si Beatrice a spus de cateva ori ca-si vede sora in ea.

Se putea vedea destul de usor disperarea din spatele vorbelor lui Cathal, care era vadit macinat de vorbele constante ale sotiei lui.

Dupa ani de devotament fata de sotul ei, Sir Cathal, ea a aflat din greseala de pactul acela ingrozitor de a ne mintii pe noi. Desi totul s-a intamplat acum mai bine de 15 ani de zile, noi mai purtam urmele si acum.

Beatrice a fost distrusa, niciodata nu se intelesese prea bine cu sora ei, mai ales dupa ce a fost destul de norocoasa sa-l primeasca prima pe Sir Calvagh. Acum a aflat ca a iubit un alt copil, ca al ei a devenit un morman de oase ingropate.

-Cathal, m-ai mintit, nu mai pot sa rezist sa o suport zi de zi.

Atunci a ajuns la concluzia ca e mai bine sa ma trimita departe, la un internat din celalalt capat al tarii, sa nu mai fie nevoita sa ma suporte, dupa ani a ajuns sa ma urasca chiar…

Am fost suparata si trista, mai ales pe unchiul meu, dar niciodata pe Beatrice, credeam ca ma intelege, credeam ca s-a format o alianta datorita faptului ca am fost amandoua mintite, dar nu, ea nu a putut sa treaca peste faptul ca eram „plodul afurisitei de soramea” cum am auzit-o spunandu-i unchiului meu. Cu inima indoita de atatea nedreptatii, mi-am varsat amarul in lacrimi si frustrare. Si eu si Beatrice am devenit doua femei acre cu o ura reciproca ce a crescut in loc sa scada. De-a lungul anilor am fost vestita scorpie bogata a orasului linistit din Irlanda. Ma mutasem acolo curand dupa ce mi-am terminat studiile. Eram o femeie groaznica care a adunat numai ura in anii de scoala din internat. Explozia am avut-o la moartea unchiului meu, care mi-a lasat o avere destul de mare. I-am spus aproape toate ofurile mele lui Beatrice care cu o privire acida mi-a intors spatele. Era atat de plina de ura inexplicabila, incat m-a lasat fara cuvinte pentru multa vreme.

Dar m-am trezit in apropierea varstei de 30 de ani. Atunci am realizat ani pierduti, atunci am fugit si mi-am ingropat trecutul, hotarata sa gasesc ceva pentru care sa merite sa lupt. Mi-am vandut resedinta din Irlanda si am fugit spre Genovia, o tara micuta, dar draguta. M-am pus in slujba reginei ca acoperire, am ajutato in diferite situatii pana cand s-a intamplat. Pana cand s-a intamplat sa-l vad pe el, pe Lordul Clameron. Din fericire am avut aceeasi soarta datorita reginei si astfel am ajuns sa lucram impreuna.

– Draga mea Cleena, m-ai slujit in anii acestia foarte bine. Dar mai presus de toate m-ai sfatuit si ajutat in calitate de prietena. Esti obosita dupa atatea hopuri din viata ta. Stiu cum e pentru ca si eu simt la fel. De aceea ma gandesc ca mai bine ai renunta si te-ai duce sa traiesti linistita undeva. Ai putea, desigur, sa ramai pe undeva prin apropierea Genoviei, in unul din palatele mele, pe care ti le-as pune bucuroasa la dispozitie.

– Draga mea prietena, iti multumesc. Asa voi face, iti voi accepta oferta de a trai in apropierea ta, draga mea prietena…

Desi el era mai in varsta decat mine, ne invarteam impreuna in jurul varstei de 40, astfel ca am fost usurati sa ne intalnim macar acum, daca nu mai devreme.

– Am lucrat cu regina atatia ani, iar acum destinele noastre s-au unit. Iar eu, in calitate de indragostit as vrea sa-ti cer mana, as vrea sa accepti un nobil umil ca mine care se indragosteste pentru prima oara la batranete.

Cu un zambet cat fata am raspuns:

– Cred ca as fi onorata, adica da…

Dupa o vreme ne-am luat un temporar ramas bun de la regina. Mi-am sters trecutul cu buretele, ca si cand nu l-as fi avut. Dar am aflat de moartea lui Beatrice asa ca l-am rescris pe alocuri. Acum am o viata linistita, dragul meu jurnal. Probabil ca voi rezista pana cand imi voi vedea nepotei. Larisa, prima mea fiica, are gemeni, acum ii astept pe ceilalti… Probabil ca nu-ti voi mai scrie, apele vietii mele s-au linistit, acum ma pot oglindi fericita. „

 

P.S: Am repostat povestea, deoarece am modificato putin.

P.S2: Am scriso pentru un concurs, initial. Dar prea tarziu… 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s