Drumul meu, Într-o zi cu Soare


E o zi frumoasă, soarele a ocolit vitejeşte nori şi acum străluceşte peste oraşul acesta prăfuit peste care nu mai vrea nimeni ploaie. Lumea e încântată de vremea aceasta caniculară, chiar dacă te sleieşte de toate puterile, nu poţi să nu-i admiri frumuseţea. Mingea acea galbenă plină de lumină se joacă cu endorfinele noastre, astfel că nimeni nu îndrăzneşte să se gândească macar la ploaie. Poate de acea nu mai vine, a vazut că nu e dorită, a plecat într-un loc mai bun pentru următoarea perioadă, să-şi vadă şi ea nişte priviri amorezate îndreptate spre cer cu o rugăminte fierbinte în ochi, o rugăminte care cere ploaie…

Mă îndrept agale spre centrul dragului meu oraş, unde se află clădirea. Mai degrabă complexul, sau mai simplu spus, locul unde trebuie să ajung. Lumea fericită de pe stradă te molipseşte efectiv, nu-ţi vine să crezi câtă lumină se strecoară în zâmbetele lor. Mai ales anumite zâmbete, nu ai cum să nu vezi cel puţin o faţă familiară pe drumul acela atât de populat, eu le văd zilnic. Când nu le văd, o stare ciudată de anxietate nepoftită se strecoară în gândurile mele. Da, îmi e dor de anumite zâmbete, dar văd că ele nu se prea sinchisesc să iasă odată cu soarele acesta de peste norii mei. Dar merg mai departe, chiar dacă mi-aş dori ca luminiţa aceea roşie să rămână mai mult, să pot cugeta şi vedea fără să am ţintă, dar am, aşa că merg mai departe, să întâlnesc şi privirile celorlalţi necunoscuţi…

 

P.S: incerc sa scriu cu diacritice, dar dupa cum observati nu chiar peste tot (gome ^_^)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s