Dr. House- replici :)

Din moment ce sunt fana a serialului Dr.House, m-am gandit sa repostez replicile. Eu una le ador asa ca “enjoy!” De data aceasta cu dedicatie:P

Dr. House: Ce mai e viaţa fără capacitatea de a lua decizii tembele?

 Dr. Foreman: Nivelul de saturaţie cu oxigen e normal.
Dr. House: Nu e normal, are o deviere de 1%.
Dr. Foreman: E în intervalul normal. E normal.
Dr. House: Dacă ADN-ul ei ar avea o deviere de 1%, ar fi delfin.

 Dr. House: Dacă vorbeşti cu Dumnezeu, eşti credincios. Dacă Dumnezeu vorbeşte cu tine, esti nebun.

 

Dr. Wilson: Ştii de ce oamenii se poartă frumos unii cu alţii?

Dr. House: Oh, da, o ştiu pe asta. Pentru că oamenii sunt buni, decenţi şi le pasă. Ori asta, ori sunt laşi. Dacă mă port urât cu tine, o să te porţi şi tu urât cu mine. Distrugere reciproc garantată.

 Dr. Chase: Nu sunt leziuni, nu sunt anevrisme. E ironic, dar mintea unui ucigaş arată perfect normal.

 Dr. House: Hai să votăm: cine crede că nu-s întreg la cap? Şi cine crede că am uitat un fapt neurologic elementar? Cine crede că există o a treia variantă? (Dr. Chase ridică mâna să voteze.) Foarte bine. Care e a treia variantă?
Dr. Chase: Habar n-am. Aţi întrebat doar dacă cred că există.

 Dr. Cameron: Bărbaţii ar trebui să se maturizeze.
Dr. House: Mda, şi câinii să nu se mai lingă. Nu se va întâmpla niciodată.

 Dr. Chase: Nu e neapărat chiar aşa de rău. Dacă nu luăm în considerare coşmarurile, atunci poate fi ceva sistemic: ficatul, rinichii, ceva în afara creierului.
Dr. House: Sigur, nu ezita să excluzi orice simptom, dacă asta îţi face treaba mai uşoară.

 Dr. House: Treizeci la sută din taţi nu îşi dau seamă că de fapt cresc copilul altcuiva.
Dr. Foreman: Din câte am citit eu cazurile de paternitate falsă reprezintă mai degrabă cam zece la sută.
Dr. House: Asta e ce le-ar plăcea mamelor noastre să credem.

 Dr. Cuddy: Ce mai face prostituata ta?
Dr. House: Drăguţ din partea ta să întrebi, avea de gând să se facă directoare de spital, dar nu îi placea să le-o traga oamenilor tot timpul.

 Dr. House: Pacienţii vor întotdeauna dovezi. Nu fabricăm maşini aici, nu oferim garanţii.

Rebecca Adler: Aş vrea doar să mor cu puţină demnitate.
Dr. House: Nu există aşa ceva! Corpurile noastre cedează, uneori când avem 90 de ani, uneori chiar înainte să ne naştem, dar se întâmplă întotdeauna şi nu există niciodată niciun pic de demnitate. Nu îmi pasă dacă poţi să mergi, să vezi, să te ştergi la fund singură. E întotdeauna oribil – întotdeauna! Putem să trăim demn – dar nu putem să murim demn.

 Dr. House: Vezi, din cauza bastonului toată lumea presupune că sunt pacient.
Dr. Wilson: Şi atunci de ce nu îţi pui halat alb, ca noi toţi?
Dr. House: Nu vreau să creadă că sunt doctor.

 Dr. Cameron: Domnului Dr. House nu îi place să aiba de-a face cu pacienţi.
Dr. Foreman: Dar nu ne-am făcut doctori tocmai pentru a trata pacienţi?
Dr. House: Nu, ne-am făcut doctori pentru a trata boli. Tratarea pacienţilor îi face pe majoritatea doctorilor nefericiţi.

 Dr. Weber: Nu poţi testa nimic pe un creier cu anomalii.
Dr. House: Ce îngust la minte eşti. Nu are anomalii. Este deosebit.

 Dr. Cameron: Calmantele ar putea produce un orgasm?
Dr. House: Aş vrea eu.

 Dr. Chase: Ai o tomografie programată în 20 de minute. Foreman n-a reşit sa facă rost de aparatură mai devreme.
Dr. House: Vă învăţ să minţiţi şi să înşelaţi şi să furaţi şi imediat ce mă întorc cu spatele voi iar faceţi pe corecţii.

 Dr. Wilson: N-a vrut să mai facă şi alte analize, de-abia am convins-o s-o facă şi pe asta.
Dr. House: Ţi se întâmplă des? O femeie care preferă să moară decât să se dezbrace în faţa ta.

 Dr. Cameron: Îi creşte tensiunea.
Dr. House: Şi mie. Dar eu mă lupt cu Divinitatea.

 Dr. House: Puştiul nu e un clişeu. Oricine poate să sară la bătaie după ce a pierdut. Să iei la bătaie pe cineva pe care tocmai l-ai învins, asta e cu adevărat creativ.

 Dr. Chase: Testele arată doar urme vagi de sânge.
Dr. House: Nu putem să nu luăm în seamă sângele doar pentru că e o minoritate. Nu-i aşa, Foreman?

 Dr. Wlison: Eu tratez pacienţi luni întregi, poate chiar ani, nu săptămâni ca tine.
Dr. House: Da, dar eu sunt mai înalt.

 Dr. Cuddy: Ai ceva de adăugat la dezbaterea asta?
Dr. House: Wilson are dreptate, Foreman se înşeală, bluza ta e mult prea decoltată pentru birou.

 Dr. Cameron: N-are cum să fi revenit la viaţă, doar să fi fost un miracol!
Dr. House: De ce de fiecare dată când se întâmplă ceva bun Dumnezeu primeşte toate laudele?!

 Dr. House: Sunt peste tot, doctori, avocaţi, poştaşi, unora le merge foarte bine, altora le merge groaznic. O să îţi bazezi toată viaţa pe cei cu care te trezeşti în aceeaşi încăpere?
Eve: O să bazez momentul de faţă pe cel cu care m-am trezit în aceeaşi încăpere! Asta e viaţa de fapt, o serie de încăperi şi oamenii cu care suntem în ele, şi asta formează vieţile noastre.

 Dr. House: Vreau să te prefaci că piciorul tău e un pian.
Patrick: Piciorul meu nu e un pian.
Dr. House: Ştiu, tocmai de asta am zis să te prefaci.

 Dr. House: Corpul mamei e ca sistemul de metrouri din Germania. Toate trenurile merg conform orarului. Rămâne însărcinată, şi e ca şi cum s-ar deschide o staţie nouă în Dusseldorf. O mână de începători se ocupă de treburi. Normal că vor apărea erori. Nişte copii se joacă pe şine şi se electrocutează, şi, înainte să-ţi dai seama, trenurile au întârzieri până la Berlin şi te trezeşti cu o mulţime de nemţi furioşi care n-au unde să se ducă. Şi ştim cu toţii că asta nu e de bine pentru evrei…
Dr. Chase: Hm… cine sunt evreii în analogia asta?

 Dr. House: Se întâmplă frecvent, în situaţii cu multă presiune, mai ales femeilor. Ştiu că sună misogin, dar ştiinţa spune că sunteţi slabe si vulnerabile. Eu ce pot să fac?

 Eve: Avortul e o crimă.
Dr. House: E adevărat. E o viaţă şi tu ar trebui să o iei.
Eve: Fiecare viaţă e sfântă.
Dr. House: Haide, vorbeşte cu mine. Nu-mi cita sloganuri de pe maşini.
Eve: E adevărat.
Dr. House: Nu înseamnă nimic.
Eve: Înseamnă că fiecare viaţă contează pentru Dumnezeu.
Dr. House: Nu pentru mine. Nu pentru tine. Şi judecând după numărul de dezastre naturale, nici pentru Dumnezeu.

 Dr. House (către băieţel): Câţi ani ai?
Băieţelul: 8 ani.
Dr. House: Şi a înghiţit ceva ce era lipit de frigider. Darwin ar spune „Lăsaţi-l să moară.”

 Dr. Cameron: Ce o să facem?
Dr. House: Mă gândeam să vă ascult teoriile, să-mi bat joc de ele, apoi să le urmez pe ale mele. Ca de obicei.

 Dr. Chase: Putem vorbi?
Dr. House: Nu.
Dr. Chase: Chiar cred că…
Dr. House (întrerupându-l): Fie m-ai trădat şi cauţi iertare, fie nu m-ai trădat şi cauţi să fii aplaudat. Oricum nu mă interesează.

 Dr. Wilson: De fapt te temi că aş putea să am o relaţie fericită.
Dr. House: Da, nu pot să dorm noaptea din cauza asta. Şi din cauza monstrului din Loch Ness, încălzirii globale, evoluţiei şi altor concepte imaginare.

 Dr. House: De ce se mai obosesc să pună restricţii de vârstă pe paginile astea când tot ce trebuie să faci e să dai click pe „Da, am 18 ani.”? Până şi un puşti de 17 ani se prinde de asta.

 Dr. Wilson: Al cincilea nivel de fericire este să creezi, să schimbi vieţile oamenilor.
Dr. House: Al şaselea nivel e heroina, al şaptelea e să mă laşi în pace.

 Boyd: Dumnezeu îmi spune că îţi cauţi scuze să rămâi singur.
Dr. House: Vezi, ăsta e genul de lucru genial care sună foarte profund, dar pe care l-ai putea spune despre orice om care nu tânjeşte după aprobarea socială a tuturor celor pe care îi întâlneşte – lucru pe care l-ai dedus foarte inteligent din faptul că nu sunt un idiot. Data viitoare, spune-i lui Dumnezeu să fie mai specific.

 Dr. Wilson(catre House): Nu te placi pe tine însuţi. Dar te admiri. E tot ce ai şi te agăţi de asta. Te temi că dacă te schimbi, vei pierde lucrul care te face special. Nefericirea nu te face mai bun decât ceilalţi. Te face pur şi simplu nefericit.

 Stella: Ce s-a întâmplat cu piciorul tău?
Dr. House: Rană de război.
Stella: Te doare?
Dr. House: În fiecare zi.
Stella: De asta eşti aşa de trist?
Dr. House: (pauză) Oh, nu-i aşa că eşti adorabilă? Nu sunt trist, sunt complicat. Fetele mor după asta.

 Dr. Wilson: Ştiai că ţi-a murit telefonul? Îl pui vreodată la încărcat?
Dr. House: Se încarcă? Eu cumpăram mereu unul nou.

 Dr. Chase: A fost o greşeală minoră; nu aveam de unde să ştiu ce avea să se întâmple…
Dr. House: Greşelile sunt atât de serioase pe cât sunt efectele lor!

 Dr. House: Credea că e pe moarte. Şi muribunzii mint. Îşi doresc să fi muncit mai puţin, să fi fost mai amabili, să fi înfiinţat orfelinate pentru pisoi. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, chiar faci, nu te abţii până în ultima clipă.

 Dr. Foreman: Nu ai nicio dovadă în sprijinul unui diagnostic de otrăvire.
Dr. House: De asta va fi foarte tare când o să se dovedească faptul că am avut dreptate.

 Dr. Foreman: E bine? E ceva bizar.
Dr. House: Bizar e de bine! Ceva obişnuit are sute de explicaţii. Ceva bizar nu are aproape niciuna.

 Dr. Cuddy: Dr. Sebastian Charles a căzut în timpul unei prezentări la compania Stoia Tucker.
Dr. House: Serios? S-a prăbuşit sub greutatea propriului ego?

 Stacy: Ce mai face Cuddy?
Dr. House: Nu se poartă ca de obicei. E minunat.
Stacy: O ştii cum e. Îi e greu în situaţii de genul ăsta, se simte personal răspunzătoare.
Dr. House: Denumirea tehnică e narcisim. N-ai cum să crezi că totul e vina ta dacă nu crezi şi că eşti atotputernic.

 Dr. House: Vestea bună e că n-o să se plângă că şi-a pierdut mâna dacă nu poate să respire.

 Dr. Wilson: Sunt cu o pacientă.
Dr. House: E pe moarte?
Dr. Wilson: Nu.
Dr. House: Atunci poate să aştepte.

 Dr. House: Încă e ilegal să faci autopsie unei persoane vii?
Dr. Cuddy: Eşti drogat?
Dr. House: Dacă e marţi, sunt praf.
Dr. Cuddy: E miercuri.

 Dr. Cameron: Când moare un om bun, ar trebui să aibă un impact asupra lumii. Cineva ar trebui să observe. Cineva ar trebui să sufere.

 Dr. House: Ne pasă de familie şi de prieteni dintr-o constrângere evoluţionistă. Şi tot dintr-o constrângere evoluţionistă nu ne pasă de nimeni altcineva. Dacă am ţine la toţi oamenii fără discriminare, nu am mai putea să funcţionăm.

 Dr. House: Nu mai priveşti în ansamblu, Cuddy. Nu mai priveşti situaţia din punctul de vedere al unui doctor. Te porţi ca şi cum ai fi aruncat pe cineva de pe acoperiş. Vrei să îndrepţi situaţia? Ghinion. Nimic nu e corect pe lumea asta.

 Dr. Wilson: Deci, fata muribundă ar trebui să fie draguţă cu mine?
Dr. House: Când eşti pe moarte, toată lumea te iubeşte!
Dr. Wilson: Tu umbli în baston şi nimeni nu te place!
Dr. House: Nu sunt pe moarte, doar jalnic, şi nu ţi-ar veni să crezi câte măgării mi se trec cu vederea.

 Dr. Cameron: Am depus un jurământ să nu fac rău.
Dr. House: Eh, nu e ca şi cum te-au pus să-l semnezi sau aşa ceva.

 Dr. Cuddy: Tu chiar te gândeşti să o omori.
Dr. House: Doar puţin, şi după aceea o aduc înapoi.
Dr. Cuddy: A, bine, în cazul ăsta dă-i drumul. De ce mai stăm la discuţii?

 Dr. House: Ştii că se zice că nu poţi trăi fără dragoste? Ei bine, oxigenul e şi mai important.

 Studentul: Ar trebui să ştim cât de repede îşi produc şerpii veninul?
Dr. House: Nu. Doar dacă aţi avea un pacient care a fost muşcat de şarpe. Atunci ar putea să fie folositor.

 Dr. Cameron: Am la dispoziţie doar o seara cu tine, o singură şansă. Şi nu vreau s-o irosesc vorbind despre ce filme îţi plac sau ce vinuri nu poţi să suferi. Vreau să ştiu ce simţi – pentru mine.
Dr. House: Trăieşti cu iluzia că poţi rezolva toate imperfecţiunile. De asta te-ai măritat cu un bărbat care murea de cancer. Nu iubeşti, ai nevoie. Şi acum că soţul tău a murit, îţi cauţi următorul caz de suflet. De asta ai ieşit cu mine. Sunt de două ori mai batrân decât tine, nu sunt frumos, nu sunt fermecător; nu sunt nici măcar de treabă. Însă sunt exact ceea ce îţi trebuie. Sunt defect.

 Dr. Wilson: Ai găsit persoana perfectă, şi ai dat-o în bară.
Dr. House: Ai vazut ce pantofi avea!
Dr. Wilson: Nu mă refer la ea.
Dr. House: Te referi la Cameron.
Dr. Wilson: Mă refer la orice femeie de care ţi-a păsat vreodată.
Dr. House: Cameron nu e asa perfectă.
Dr. Wilson: Nimeni nu e perfect.
Dr. House: Maica Tereza?
Dr. Wilson: E moartă.
Dr. House: Angelina Jolie?
Dr. Wilson: N-a facut medicina.
Dr. House: Eh, vezi că eşti pretenţios acum?

 Ramona: Ginecologul meu a murit de curând. Era drăguţ. Avea mâini calde.
Dr. House: Acum nu mai are.

 Dr. Wilson: Nu o să fii mulţumit de nimeni.
Dr. House: Deci… sfatul tău ar fi să… angajez pe cineva de care nu sunt mulţumit şi să fiu mulţumit?
Dr. Wilson: Nu, sfatul meu e mult mai subtil. Nu mai fi aşa măgar.

 Dr. Wilson: Nu am copii, căsnicia mea merge prost… nu am decât două lucruri care îmi merg bine: meseria asta şi prietenia asta idioată şi defectă, şi ţie nu-ţi pasă de nici unul dintre ele îndeajuns încât să ţii un discurs amarât.
Dr. House: Ba ţin la ele… dacă aş putea să o iau de la capăt…
Dr. Wilson:… ai proceda exact la fel.

 Dr. House: Într-o bună zi vom avea un preşedinte homosexual. Într-o bună zi vom avea un preşedinte negru. Poate vom avea chiar un preşedinte negru care e homosexual. Dar singura combinaţie care nu cred că ar merge e homosexual, negru şi mort.

 Dr. House: Suntem un spital mai specializat. În general ne ocupăm de pacienţi numai când chiar sunt bolnavi.

 Dr.House: Esti vindecat! Ridica-te si umbla !

Pacient: Esti nebun?