Doar un Gest


Stropii de ploaie o loveau în faţă, la fel ca toată lumea, dar ea ignora totul şi fugea în continuare… De ce? opreşte-te, nu mai are rost să fugi, eşti obosită, fără vlagă, toată viaţa ţi se scurge din vene. Dar ea nu auzea pe nimeni, fugea în continuare cu gândurile ei. Hainele ei erau îmbibate cu apă, dar nu-i păsa. Îi era frig, dar nu simţea, un singur lucru putea să simtă şi anume sentimentele care au atacato fără milă în mijlocul oraşului acela înnorat şi ploios. Soarele ei fugise de pe cer cu aceeaşi viteză cu care norii plumburii s-au avântat în cerul ei. Oftează adânc şi dintr-o dată se opreşte, în faţa ei cineva păseşte şi o ia în braţe. Fără să zică nimic, fără să ştie cine e, îi răspunde. Dar apoi zâmbetul i se iveşte pe buze, ca un soare scăpat din nori, iar ea? Ei bine, o ia din nou la fugă, de data aceasta cu o ţintă. Da, cu siguranţă acesta a fost gestul care a salvato. Acum că a ajuns aproape de casă, poate pur şi simplu să meargă, ajunge în bloc şi liftul o aşteaptă, parcă… Ea urcă, dar nu mai coboară.

Anunțuri

One response

  1. lev darko

    da… unele gesturi sunt mai importante decat credem… povestile tale au ‘personalitate’.

    ps. incheierea textului de prezentare ‘About Cleena’ ar trebui schimbata. 🙂 povestea ta nu este „incredibil de plictisitoare” ci dimpotriva, este o poveste unica, irepetabila asa cum toti suntem personalitati cu nuante nemaiintalnite si cu un farmec aparte.

    10 August 2009 la 20:18

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s